Râul Someș este, după cum știm, apa ce străbate orașul Cluj-Napoca, dar și o adevărată emblemă a orașului. Emblemă a orașului din inima Transilvaniei, Șomeșul este împărțit în două cursuri de apă: Someșul Mic și Someșul Mare. Primul este format prin confluența Someșului Cald și a Someșului Rece și izvorăște din Munții Apuseni. Cel de-al doilea curs izvorăște din Munții Rodnei. Lungimea totală a râului care străbate inima Transilvaniei este de 465 de km, dintre care 376 km străbat teritoriul României. Râul Someș se varsă în râul Tisa pe teritoriul Ungariei. Este și al cincilea râu ca mărime din țară și străbate mai multe județe. În Cluj-Napoca, râul străbate întregul oraș și este, de asemenea, un loc de recreere preferat de locuitori.
Despre numele râului Someș se spune că ar proveni chiar din limba dacilor, mai exact de la Samus, cuvânt care înseamnă agitat sau învolburat. Totodată, unii istorici afirmă că numele ar proveni din latinescul sąmyšis, care înseamnă dezordine, confuzie. Râul a însemnat, de asemenea, și un centru al dezvoltării pentru oameni.
Deoarece Transilvania a fost multă vreme un centru de extragere a aurului, mai mulți oameni s-au stabilit pe malurile Someșului, de unde puteau extrage aurul mult mai ușor. Astfel s-a creat și dezvoltat și județul Bistrița-Năsăud. Aurul extras de aici era dat la schimb pentru cereale, animale și alte bunuri. Totodată, asta a atras și mai multe invazii barbare de-a lungul istoriei, invadatorii fiind atrași de rezervele aurifere ale malului râului.
Oamenii ce se stabileau aici în căutarea aurului puteau extrage, uneori, chiar și 4 grame pe zi. Bătrânii mai povestesc că părinții lor așteptau să crească apele râului, pentru a putea vedea urmele de aur de pe nisip. Așadar, ei vedeau exact unde trebuie să caute. Mergeau la locurile respective, făceau săpături de până la 40 cm adâncime, luau nisipul și îl puneau într-o covată. Se punea apoi o pânză pe o suprafață înclinată, iar nisipul era spălat pe aceasta până când rămânea doar aurul.
