Cheile Pociovaliștei alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Alba. Aria naturală se află în partea de est a masivului Muntele Mare, respectiv în extremitatea de nord a județului Alba, la granița către județul Cluj, pe teritoriul comunei Ocoliș, la cca 1,5 km vest de satul Runc. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate și are o suprafață de 25 ha. Rezervația este inclusă în situl de importanță comunitară – Trascău și reprezintăo arie naturală complexă, constituită din forme de relief pitorești, o asociație de abrupturi prăpăstioase, creste, turnuri, țancuri și hornuri. Terenul este proprietate de stat (Ocolul Sivic “Romsilva”), administrat de Grupul de Acțiune Locală din Munții Metaliferi, Trascăului și Muntele Mare. Modul de folosință a terenului: păduri, pajiști, stâncării neproductive.
Drumul național DN75 Turda-Câmpeni, până la confluența Văii Ocolișului cu Arieșul, apoi pe drumul comunal spre nord, pe Valea Ocolișului, aproximativ 4 km până în satul Runc, la confluența Văii Ocolișului cu pârâul Pociovaliștei. De aici spre vest, în lungul pârâului Pociovaliștei 1,5 km
Scărița-Belioara este o rezervatie geo-botanică din masivul Muntele Mare, pe teritoriul comunelor Ocoliș și Poșaga (județul Alba)[2], cu vârfuri muntoase înalte, sub forma de turle (Colțul Bleantului, Piatra Belii, Vârful Negrilii) și cu numeroase peșteri (Coșul Boului, Peștera fără Fund, Peștera Roșie, Peștera Lungă, Peștera Călugărului, Peștera lui Filip, Peștera Colțului Rotund etc).
Rezervația cuprinde „Șesul Craiului” situat pe un platou calcaros la peste 1350 m altitudine, în continuare pădurea de pe muntele Scărița, precum și spectaculoase abrupturi ce străjuiesc obârșiile Văii Belioara (afluent al Văii Poșăgii), cu pereți verticali, tancuri, vâlcele, brâne și creste ascuțite. Are o suprafață de 47,7 ha și adăpostește multe specii rare de plante și animale.
Inițiativa punerii sub protecție a zonei a avut-o Alexandru Borza, încă din anii ’20 ai secolului al XX-lea.
Terenul este proprietate de stat. Rezervația botanică Scărița-Belioara conservă specii rare, unele unice în Europa: sângele voinicului, argințica, mărtăloaga, căldărușa, gențiana, buzata, crinul pestriț. Specifice acestui masiv sunt endemismele barba mugurului, mălăoaie și strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi), relicvă glaciară ajunsă aici din Peninsula Balcanică.
Căi de acces: pe drumul național Turda-Câmpeni DN 75 până la Poșaga de Jos, de unde se continuă pe drumul comunal DC 42 până la Poșaga de Sus, iar de acolo, pe Valea Belioarei, până la marginea nordică a satului și în continuare pe o potecă.
