Munții Carpați sunt deosebit de frumoși, atrăgând turiști din toată lumea, oameni ce doresc să cunoască sălbăticia și frumusețea acestor munți cărora le-a mers vestea că încă sunt așa cum Dumnezeu i-a lăsat, sălbatici și maiestuoși.
De multă vreme doream să ajung pe fermecătoarea vale a Sebeșului să văd lacul Oașa, cabana de vânătoare a lui M. Sadoveanu și Ionel Pop (acolo unde Ionel Pop a scris multe povestiri de vânătoare și pescuit) și bineînțeles TRANSALPINA, cel mai înalt drum din țară.
Cine nu își cunoaște propria țară, trăiește degeaba și niciodată nu va ști ce a pierdut. Poate omul să ajungă până în Australia să viziteze țări și continente , dar dacă nu a văzut frumusețile locurilor din țara lui, cu siguranță nu va pricepe mult din ceea ce va vedea acolo unde nu se vorbește limba lui.
Am traversat ușor orașul Sebeș după un mic ocol prin centru, apoi am luat drumul spre Șugag pe Valea Sebeșului în sus. Șoseaua e lină ca în palmă, iar peisajul fermecător se schimba parcă tot mai repede, cu satele frumoase și casele îngrijite ce-ți luau ochii. Nici nu știu cum am ajuns între dealurile cu salcâmii în floare de la Săsciori, ce cresc pe lângă șoseaua șerpuindă alături de râul Sebeș.
Apoi Șugagul, o localitate foarte frumoasă așezată ca într-un defileu puțin mai larg, între Munții Cindrelului și Munții Șureanu. Atestat documentar în anul 1750, Șugagul purta în trecut numele german de Șchugag , ceea ce denotă că în trecut aici trăiau și sași. După traversarea localității aproape de capăt, ne-am abătut la stânga, pe la Dobra, apoi pe serpentine în sus, spre Sibiu la Jina și la Poiana Sibiului , două localități foarte frumoase , pentru a gusta o bucată de brânză sau caș de la stână , pentru că Sibienii sînt ciobani foarte pricepuți.
Am traversat Jina, apoi am ajuns la Poiana Sibiului și ne-am întors oprindu-ne unde auzisem că este brânză bună, la o stână din Jina, pentru că jinarii de când se știu sunt ciobani adevărați și cât ai căuta în țară nu găsești brânză bună ca la Jinari sau Poienari.
Am oprit la stână și o „băciță” ne-a răspuns, am întrebat și am târguit caș proaspăt (foarte gustos). Aici am cunoscut și o micuță „băciță”, pe Maria, o fetiță foarte drăgălașă care o ajută pe bunica ei la stână, deși are doar câțiva anișori. O frumusețe de fetiță care s-a împrietenit repede cu noi. O ploaie abundentă apărută din senin de peste brazii din vecinătatea stânei ne-a grăbit plecarea, nu însă înainte de a-i promite Mariei, fiind de acum prieteni, că o să mai venim pe la stâna ei.
Trecând de Jina s-a oprit și ploaia și brusc păruse soarele după nor , iar în fața noastă descoperindu-se un peisaj ireal de frumos parcă desprins din povești….După o mică oprire , am coborît serpentinele și iată-ne din nou pe valea Sebeșului de la Șugag înspre Oașa. Șoseaua șerpuiește tot pe firul văii descoperind ochiului peisaje de nedescris, păduri cât vezi cu ochii, iar la un moment dat pe un pârâu în dreapta șoselei curge zgomotos o frumoasă cascadă, un spectacol al naturii, o aducere aminte a faptului că Dumnezeu ne-a dăruit o țară frumoasă de care trebuie să avem grijă, chiar foarte mare grijă. (continuare aici)
