Arieșul își poartă la vale apele repezi, trecând prin sate din ce în ce mai mari și mai frumoase. De la Scărișoara, până la Albac, valea Arieșului trece prin partea ei cea mai sălbatică. Aici, apa, munții și pădurile și-au dat mâna, formând o regiune de o frumusețe de nedescris, cu cascade, guri de peșteri, creste și pereți verticali, stânci măcinate și găurite de tot felul de fenomene carstice.
La Albac, valea Arieșului face un cot de 90º spre sud. Această comună este locul de baștină al lui Horia, al lui Nicolae Ursu din Albac care, vrând să arunce de pe umeri jugul iobagiei, a pornit, în 1784, în fruntea maselor țărănești, împotriva boierilor
La Secătura, își varsă apele în Arieș, Neagra care izvorăște de sub vârful Pietrele Mărunte. Puțin mai jos, tot pe partea dreaptă, vine Arieșul Mic care adună afluenți cu ape limpezi și repezi ce vin din văgăuni de munți, apoi se varsă în Arieșul Mare. Demnă de vizitat este comuna Avram Iancu unde se află casa lui modestă, cu un acoperiș uriaș, clădită în stil local, cu balcon, cu arcade și ferestre mărunte. Transformată în muzeu, ea are o serie de obiecte foarte interesante din timpul răscoalelor lui Horia și Avram Iancu.
Comuna este un important punct turistic al văii Arieșului, de unde se poate merge la Curcubeta Mare și la Muntele Găina care nu este vestit doar prin înălțimea lui (1486 m), ci mai ales prin așa-numitul ,,târg de fete” care are loc aici în fiecare an, în luna iulie. Pe platoul ce se întinde puțin mai jos de vârful acoperit cu brazi, se adună tineri și bătrâni, femei și bărbați, ce vin din toate colțurile munților Apuseni, la parada minunatelor costume populare. La lumina celui mai mare foc de tabără, numit și ,,focul îndrăgostiților”, ei petrec și admiră expoziția meșterilor populari prezenți la târg.
