Cândva drum al păstorilor ce-şi urcau turmele spre înălţimi, Valea Frumoasei e azi mai puţin a ciobanilor şi mai mult a turiştilor, mai ales că pe aici trece şi una dintre şoselele cele mai spectaculoase – chiar cea mai grozavă, spun unii – din România, celebra Transalpina (DN 67C), care merge peste coama barajului de la Oaşa, acolo unde Valea Frumoasei devine Valea Sebeşului, la graniţa dintre judeţele Alba şi Sibiu.
Mai jos de Oaşa, râul – devenit Sebeş – trece în judeţul Alba trece prin câteva aşezări ce merită câte o oprire, măcar pentru o vizită scurtă: Şugag, Căpâlna (unde se găsesc ruinele cetăţii dacice Căpâlna, sec II î.e.n. – 106 e.n., înscrisă pe lista patrimoniului mondial UNESCO), Petreşti (azi parte a municipiului Sebeş; localitatea a dat numele unei culturi neolitice, al cărei specific îl constituie o celebră ceramică pictată: cultura Petreşti); Lancrăm (locul naşterii lui Lucian Blaga, unde amintirea lui este păstrată de o serie de monumente: Casa Memorială Lucian Blaga, mormântul poetului, statuia care-l reprezintă) şi, desigur, oraşul Sebeş, în apropierea căruia se găseşte spectaculoasa rezervaţie Râpa Roşie.
Deşi azi prea rar auzim, precum Sadoveanu, ”deasupra, în apa lină a cerului, ţipătul pajurei”, măreţele tablouri descrise de el – „păduri după păduri, şi iarăşi păduri nesfârşite; […] piscuri cu pete de omăt. Munţi, râpi, codri, goluri …”, încă se mai înşiră de-a lungul râului năvalnic, îmbinându-se cu priveliştile vechilor aşezări, pentru a alcătui, în ciuda multelor deceniilor scurse şi a schimbărilor petrecute, un drum la fel de îmbietor acum ca şi în 1938, când marele scriitor a publicat „Valea Frumoasei”.
