Amplasată la granița dintre Țara Moților și Țara Zarandului, cu sate risipite și răsfirate pe crestele dealurilor, specific Apusenilor, comuna Bulzeştii de Sus încremenește în timp. Denumirea de Bulzești provine de la ”bulz” care înseamnă ”bulgăre”, în cazul da față ”bulgăre de piatră” – cu referire la Piatra Bulzului (Bulzul Bulzeştilor sau Bulzul Păuleștilor), o stâncă golașă de aproape 1.000 m înălțime, care poate fi văzută de la mare distanță. Comuna are un farmec aparte, cuibărită adânc în inima naturii, la poalele Muntelui Găina, la izvoarele Văii Uibărești, vale care a săpat sectoare de chei și peșteri, din păcate puțin valorificate turistic, cunoscute și explorate cu precădere de speologi. Peisajul pitoresc este dat de fânațele crescătorilor de animale, colibele și șurile de paie răsfirate pe dealuri, ori cele câteva biserici de lemn, unele de o vechime apreciabilă. Zona oferă pasionaților de drumeții și natură prilejul de a găsi liniște, peisaje sălbatice, păduri și vegetație alpină, deconectare de cotidian.
Din păcate, în ultimii 20-30 ani, populația comunei Bulzeștii de Sus scade constant, ca urmare a lipsei investițiilor în infrastructură, traiului greu și mirajul așezărilor urbane din Depr. Brad-Hălmagiu. Relieful este accidentat, iar gradul de fertilitate al pământului, redus.
Comună este străbătută de 8 versanţi, care pomesc din crestele muntelui Găina, flanctati de tot atâtea văi, unindu-se apoi în valea Bulzeștiului (Uibărești) şi a Tomnatecului care se varsă prin valea Ribiţei în Crisul Alb. Aceste văi formează în aval, chei abrupte calcaroase, iar în pereții versanților se găsesc câteva peșteri de importantă speologică. Rezervații și monumente ale naturii în bazinul Văii Uibărești. Așadar, pornind de la confluența Bulzeștiului (Uibărești) cu Ribicioara, spre amonte, avem: Rezervaţia naturală Cheile Ribiței şi Cheile Uibăreștilor, rezervaţie de tip mixt, cheile fiind formate de râurile Ribiței, respectiv Uibărești. Cheile Uibăreştilor sunt înguste, cu sectoare de grohotiş şi versanţi abrupţi, verticali, unde găsim cavităţile Fruntea Grohotului, Piatra Şoimului, Calea Cicerii etc. Cursul de apă, cunoscut și sub denumirea de Valea Grohotului, a săpat (amonte de chei) un drum subteran într-o peșteră prăbușită – un pod natural cu o lungime de 30 m, o lărgime interioară de 10-15 m şi o înălţime de 4-8 m, cunoscut ca Podul Natural de la Grohot. În România există doar două astfel de monumente ale naturii, respectiv Podul Grohot și Podul lui Dumnezeu din comuna Ponoarele, județul Mehedinți.
Cheile Ribiţei sunt scurte (2 km), dar spectaculoase, iar în amonte găsim numeroase cascade, îndeosebi pe sectorul defileului Toplițele Ribiței. Pereţii versanților ascund peşteri (Topliţa Udă și Topliţa Uscată, Cizmei, Lupilor etc.), cea mai importantă fiind Peştera Cizmei + trasee de alpinism numai bune pentru începători.
