Dealul Ponor reprezintă una dintre înălțimile cele mai pitorești din împrejurimile municipiului Reșița, cu toate că nu se remarcă prin semeție ori altitudine în aspectul general al Munților Anine
Cea mai facilă rută de urcare pe vârf pleacă din centrul localității Doman (astăzi parte a Reșiței) și poate fi parcursă în numai 2 ceasuri.
Având deci ca reper crucea din centrul satului, părăsim localitatea Doman în direcția sud-est, pe un drumeag care începe să suie brusc şi devine pe alocuri o simplă potecă. Trecem pe lângă hăul rămas în urma exploatărilor de suprafață a șisturilor bituminoase, închise definitiv după anul 1990, un peisaj dezolant, salvat întrucâtva de prezenţa apei în vatra carierei, sub forma unui mic lac, cvasiînghețat iarna, dar utilizat de localnici ca scăldătoare în sezonul cald. Marginea prăpastiei este primul loc de belvedere spre localitatea Doman, ce pare din ce în ce mai mică în vale.
Ne reluăm urcușul pe Dealul Ostrica, spre primul punct veritabil de belvedere asupra împrejurimilor. Panta este pronunțată, dar peisajele care se deschid în toate direcţiile sunt tot mai impozante. Acum vedem mai bine în vale gospodăriile îngrămădite ale Domanului, iar mai departe, prin culoarul Văii Domanului, distingem spre nord-vest zona centrală a Reşiţei, în timp ce spre vest privirile ni se opresc în creştetul golaş al Dealului Ghica.
Pentru urcușul pe Ponor, vom străbate spinarea prelungă a Dealului Ostrica, nu foarte ospitalieră, cu numeroase tufe de mărăcini şi rugi, dar care se menține la peste 600 m înălțime. Ocolim parţial pe la est obârşia pârâului Doman și începem urcușul spre înălțimea finală a Ponorului, urcând pieptiş până pe vârf. Din loc în loc, scurte popasuri devin obligatorii pentru admirarea zărilor.
De pe creștetul Ponorului (808 m) scrutăm depărtările. Peisajele sunt fantastice în toate direcțiile: localitatea Doman – pitită între dealurile Ostrica şi La Arşiţă, Valea Domanului şi mai departe, cartierele reşiţene (nord și nord-vest); Dealul Ghica (vest); Valea Caraşului şi platoul carstic, vălurit, al Iabalcei (sud-vest şi sud); Culmea Certej, platoul Semenicului, satele Cuptoare şi Secu (sud-est și est).
Pentru a facilita accesul tuturor celor interesaţi la informaţii clare legate de municipiul Reşiţa, dar şi pentru că necesitatea unui ghid turistic al acestei localităţi bănăţene a fost atât de acută, am conceput volumul „Trasee turistice prin Reşiţa şi împrejurimi” (ediţia a II-a, Editura Hoffman, 2014), cel mai recent şi nădăjduiesc, cel mai complet ghid al municipiului de pe Bârzava. În cuprinsul a 3 pagini, traseul 13 tratează în detaliu informaţiile expuse sumar în rândurile anterioare (inclusiv toponimia şi legendele locurilor), partea de text fiind completată armonios de hărţi turistice, atât de necesare în teren.
