Sfântul Nicolae Cabasila, una dintre personalităţile majore ale teologiei ortodoxe din spaţiul cultural bizantin al secolului XIV, este unul dintre cei mai preţuiţi autori duhovniceşti, a cărui operă teologică a marcat fertil spiritualitatea ortodoxă până în zilele noastre.
Sfântul Nicolae Cabasila, marele teolog mistic şi corifeul teoretician al vieţii liturgice duhovniceşti, cel mai important reprezentant al umanismului ortodox, al secolului al XlV-lea. S-a născut la Tesalonic în jurul anului 1322. A fost educat creştineşte de către mama sa evlavioasă, care, rămânând văduvă (1363), a devenit călugăriţă. Învăţătura primară a primit-o de la unchiul său, învăţatul Nil Cabasila, care mai târziu a devenit mitropolitul Tesalonicului (1361-1363). S-a format duhovniceşte în cercurile monahale din locul său de naştere, conduse de Isidor, Patriarhul ecumenic de mai târziu (1347-1349), ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul.
Timp de aproape 7 ani (1335-1342) a studiat la Constantinopol filosofia, teologia, retorica, dreptul, matematica şi astronomia, în ţara sa îl regăsim în vremea răscoalei şi a stăpânirii zeloţilor (1342-1349) luând parte activ la frământările politice, ca şi în anii 1363-1364, revenit pentru probleme familiale. Cea mai mare parte a vieţii sale însă şi-a petrecut-o în Cetatea împărătească, unde dincolo de preocuparea cu lucrurile obşteşti, a fost numit printre altele şi consilier al împăratului Ioan al Vl-lea Cantacuzino (1347-1355) dar şi-a continuat mai departe studiile şi scrierile sale. În final, s-a retras din treburile lumeşti şi, după cum se pare, a devenit călugăr, poate şi cleric. A adormit cu pace după anul 1391, probabil la mănăstirea Manganilor.
