Aflată pe lista patrimoniului mondial UNESCO, ca fortificație inclusă în rețeaua de apărare a Daciei, cetatea de la Căpâlna este cel mai important obiectiv de patrimoniu dacic din județul Alba. A fost clădită, cel mai probabil, din ordinul regelui Burebista, în secolul I î.Hr., cât timp dacii erau încă liberi, fiind un punct strategic în apărarea accesului spre Sarmizegetusa (aflată, la rândul ei, în Munții Șureanu). Avea un perimetru de 280 m, două centuri de ziduri și trei turnuri, precum și șanțuri de apărare cu adâncimi variabile, grupate într-un platou oval.
Cetatea era, totodată, centru tribal, dovadă stând tezaurul de vestigii descoperit – vase ceramice, vase de sticlă, scripeți, piese metalice de îmbrăcăminte, pinteni, pumnale, vârfuri de sulițe și săgeți. În prezent, cetatea de la Căpâlna e o umbră a ceea ce era în antichitate; resturile de ziduri, ca niște colți de piatră, pot să impresioneze sau nu ochiul profanului. Este, însă, o certitudine că viața dacilor era, aici, mult mai dinamică decât viața plină de lipsuri pe care o duc, azi, bătrânii locuitori ai colibelor răsfirate, din imediata vecinătate a cetății.
Așa cum spuneam, cetatea e o ruină. Așa că, dacă cumva vă imaginați că vă așteaptă o cetate clasică, cu metereze, cu stegulețe și ziduri înalte, veți avea o dezamăgire. La Căpâlna, resturile de cetate vă atrag privirea tocmai prin bătrâneţea lor tihnită, prin aceea că poartă în ele duhul unor secole trecute. Azi, în 2017, e pustiu acolo, fiindcă nu mai trece decât vântul, care scutură iarba crescută obraznic pe ziduri. Dar e un loc perfect pentru turistul care înțelege istorie și pentru fotograful care apreciază ruinele.
