Cele mai concentrate  ape cloruro-sodice, nămoluri puternic mineralizate şi topoclimatul sedativ sunt factori naturali deosebit de prielnici pentru regenerarea forţelor psihice şi fizice.

Scurt istoric al staţiunii

Dezvoltarea așezării Ocna Sibiului a fost legată de exploatarea sării care era extrasă încă de pe vremea dacilor și romanilor.

Localitatea a fost atestată documentar în anul 1263. În secolul 15-16 Salina din Ocna Sibiului era considerată una din cele mai importante din Transilvania. Cu timpul pe locul salinelor părăsite şi inundate cu apa provenită din precipiţatii s-au format lacuri cu o concentraţie mare de săruri, în număr de 52 din care 16 sunt mai bine cunoscute şi folosite pentru balneaţie: lacul Horea, lacul Cloşca, lacul Crişan, lacul Fără Fund, lacul Inului, lacul Mâţelor, lacul pentru gheaţă, lacul Avram Iancu, lacul Ocniţa, lacul Rândunica, lacul Brâncoveanu, lacul Auster, lacul Gura minei, lacul Mihai Viteazul, Balta cu nămol, lacul Verde.

Deşi efectele terapeutice erau cunoscute de pe vremea dacilor şi romanilor, abia din 1700 există o atestare certă a exploatării balneare din Ocna Sibiului : baia femeilor ,iar studii medicale amănunţite asupra constituţiei chimice şi proprietăţilor terapeutice au fost intreprinse din a doua jumătate a secolului 19 de către: medicul Pataky Samuel și Kosa  Moise,chimistul Friederich Binder şi preotul Bakk Endre.

        Anul 1846 a marcat deschiderea oficială a Staţiunii balneare Ocna Sibiului  pentru ca in 20 iunie 1858 să se deschidă oficial băile calde. Momente importante în istoria staţiunii au reprezentat descoperirea în 1888 a două izvoare de ape minerale de lângă lacurile Cloşca şi Crişan , descoperirea în 1900 în urma unor cercetări amanunţite a fenomenului de heliotermie ( L. Kaleczinski) şi construirea între 1900-1909 a complexului balnear  cu 3 clădiri independente : pavilionul de cazare, restaurant, pavilionul băilor legate printr-o galerie , în stil geometric decorativ vienez  , cu instalaţiile aferente.

         În anul 1927 Ministerul Sănătăţii face la Ocna Sibiului un sanatoriu balnear  cu  caracter sezonier între lunile mai şi septembrie apoi din 1948 o dată cu naţionalizarea staţiunii s-a dezvoltat sectorul terapeutic de cazare şi recreere  care  funcţiona tot timpul anului pana în 1990. În 1991 staţiunea a funcţionat doar cu caracter sezonier apoi 3 ani doar sporadic pentru ca în 1997 să se sisteze orice activitate. In anul 1998 s-a reamenajat şi redeschis ştrandul cu cele 3 lacuri Horea, Cloşca şi Crişan.

         În 2002 s-a deschis Complexul balnear Ştrand  cu hotel, bază de tratament restaurant Ştrand , s-a modernizat vechea bază de tratament şi din 2006 până în 2013 a reintrat în circuit Pavilionul Băilor cu bază de tratament, bază de agrement, restaurant , săli de conferinţe şi Hotelul Helios.

Complex Balnear Ştrand,  Lacurile Horea , Cloşca şi Crişan 2016 (foto : Cristian Mathe)

Imagine Complex Balnear Ocna Sibiului , Pavilionul Băilor, restaurant, lacurile Horea şi Cloşca 2016 (foto : Cristian Mathe)

Factorii naturali terapeutici

 Factorii naturali de cură de care dispune staţiunea balneară Ocna Sibiului sunt reprezentaţi de apele cloruro-sodice concentrate , nămolul sapropelic şi bioclimatul sedativ.

• Apele cloruro-sodice

Aşezarea dispune de un bogat element hidrologic reprezentat de numărul mare de lacuri cu suprafaţă totală de peste 35700 m2 ,cu o concentratie ajunsă până la saturaţie (aproximativ 300g/L ) datorită contactului direct cu masivele de sare ( Lacul Brâncoveanu  cel mai cunoscut din staţiune datorită salinităţii ridicate de aproape 400 g/L  numit după domnitorul Brâncoveanu ce în 1690 a vizitat Ardealul). Pe lângă conţinutul de Na Cl în apa lacurilor sunt prezente in concentrţii diferite de anioni de S, I , cationii-K, Fe, Al, Mn,Ca .Adâncimea lacurilor variază între 20-140 m ( lacul Avram Iancu ,cel mai adânc lac de ocnă din ţară şi printre cele mai adânci din  Europa şi lume ) .O caracteristică importantă a apelor sărate concentrate  o reprezintă fenomenul de  heliotermie ce constă în acumularea energiei calorice emisă de soare în apa lacului în orizonturile adanci cu salinitate ridicată, ce explică încalzirea apei la suprafaţa la temperaturi de aproximativ 24 °C pentru ca la 1m să ajungă la 34 °C şi la 1,5-2 m la 40 °C  scăzând apoi la adâncime, fenomen ce apare vara în perioada de tranziţie. Apa lacurilor poate fi folosită în terapie sub forma băilor în aer liber( în cursul verii) asociate cu băi de soare şi oncţiuni cu nămol sau sub forma băilor calde la cadă sau bazin în interiorul bazei de tratament şi pe tot parcursul anului.

Lacul Avram Iancu – Imagine 2016 (foto : Raul Cracea)

Lacul Negru – Imagine 2016 (foto : Raul Cracea)

Lacul Rândunica – Imagine 2016 (foto : Raul Cracea)

Lacul Brâncoveanu – Imagine 2016 (foto : Raul Cracea)

Lacul Auster  – Imagine 2016 (foto : Raul Cracea)

Pe lângă lacurile cu ape sărate concentrate staţiunea dispune de 3 izvoare minerale  Horea, Cloşca, Crişan,  cu origine legată de masivul de sare şi compoziţie cloruro-sodică bromoiodurată ce sunt folosite pentru calităţile lor în tratamentul cu aerosoli în afecţiuni respiratorii sau în cura interna a unor afecţiuni digestive.

• Nămolul sapropelic

      Efectele sale terapeutice se datorează îndeosebi componentelor chimice organice şi anorganice (vitamine PP, B2, B12, C, E ,hormoni, substanţe organice cu rol de biostimulare,carbonatul de calciu cu rol emolient şi hidroxisulfură de fier  )

     El e folosit în terapie sub forma oncţiunilor cu nămol rece  asociat cu băi de soare şi imersie în lac pe parcursul verii sau sub forma impachetărilor calde parţiale sau generale în interiorul bazei de tratament, în  tot cursul anului.( Continuare aici)