M-a impresionat profund o postare pe Facebook, a lui Marius Turc, care descrie o situatie cu adevarat dramatica. Nu vreau sa fac prea multe comentarii si redau integral textul. Merita citit, va asigur. De mentionat doar ca, octogenara Lucretia este din satul Hănășești, comuna Poiana Vadului, judetul Alba.
,,Ne pregateam sa coboram catre masina,dar parca ceva ne-a facut sa intarziem un pic, atat cat sa observam ca cineva urca incet pe drumul catre noi. Agale,3 pasi si apoi statea sa-si traga sufletul, am coborat in calea ei si am intebat-o daca o putem ajuta cu ceva,si atunci am aflat o frantura din povestea ei.O cheama Lucretia si are peste 80 de ani,e singura pe lume si isi duce traiul de pe o zi pe alta, plecase de cu vreme spre centrul satului sa isi cumpere o paine sa aiba ce isi pune pe masa,am intrebat-o daca nu era prea tarziu tinand cont ca mai avea de mers bine pana ajungea la locul unde venea masina cu paine si mi-a raspuns ca pana vine noaptea mai e cale lunga. Si tot atunci am pus si intrebarea la care raspunsul a fost unul pe care ne-a facut sa ramanem fara cuvinte cateva secunde…da oare ceva pensie ai ,ceva banuti sa te descurci ?… am maica,cum sa n-am, paisprezece lei am… prima data nu am inteles parca raspunsul ei asa ca am intrebat-o a doua oara si raspunsul ei a fost la fel de ferm…14 lei…pensie, ajutor,sau cum se poate numi… Am tacut si ne-am uitat in ochii ei,erau in lacrimi,si nu cred ca era de la vantul taios care batea in culmea dealului. Oare cum crezi ca ai putea trai cu un ajutor de 14 lei ? cred ca raspunsul il are doar ea,tanti Lucretia.” ( vezi aici)
