Dacă intrați în toaleta de la etaj, de la Carolina Mall, să știți că există șanse mari să nu mai ieșiți la fel cum ați intrat! Azi, ca un om normal cu nevoi normale, pășesc înăuntru. Dar surpriză! Nu pășesc, ci mă lipesc! Pantofii mei rămân înțepeniți de podea, de parcă tocmai aș fi călcat într-un amestec de superglue și miere uitată la soare. Încerc să mă mișc, dar parcă sunt într-un film cu slow-motion. Întorc privirea și văd-o pe ea… Doamna cu mopul! Marea artistă a mizeriei distribuite uniform! Cred că există un ritual secret pe care nu-l înțeleg: fiecare trecere de mop e un act de magie – transformă totul din „murdar” în „și mai murdar, dar ud”.
Și, dacă n-ar fi fost suficientă această experiență senzorială, vine momentul culminant: doamna intră fără teamă după bărbați, direct la pisoar! E greu să te mai concentrezi pe misiunea principală când simți că ești sub observație. Stai acolo, blocat între două decizii: să pleci așa cum ai venit sau să speri că doamna doar patrulează și nu îți va pune note la final.
Domnilor manageri, vă rog, în numele tuturor celor care vor să plece cu aceiași pantofi cu care au intrat: detergenți! Multă apă! Și poate, doar poate, să închideți toaleta cât timp se face “marea murdărire”!
