Izvorând din Munţii Cindrelului, un pârău de munte se preface, în drumul său la vale, într-un râu repede, care, pe cea mai mare pare din cursul său, poartă numele de râul Sebeş. În partea sa de sus însă, această „apă viforoasă”, cum o numea Mihail Sadoveanu, poartă un nume vechi şi fascinant: Frumoasa.
Ce altceva i-ar fi putut îndemna pe oameni să dea unei ape repezi de munte numele de Frumoasa, dacă nu priveliştile minunate pe care le străbate în calea ei? Valea Frumoasei, nemurită de Sadoveanu – care, dându-i acest nume, se referă totuşi la râul Sebeş -, este şi azi acelaşi ţinut plin de vrajă. Deşi maşinile au înlocuit de mult căruţele, caii şi asinii, iar de-a lungul râului, amenajări hidroenergetice ne ancorează mintea în prezentul tehnologiilor moderne, sensibilitatea oamenilor, mult mai puţin schimbată, vibrează încă la frumuseţea peisajelor acestei sălbatice văi carpatine.
Râul izvorăşte de sub culmea Cindrel-Frumoasa, purtându-şi numele de poveste – Frumoasa -, pe primii vreo 22 km, până la confluenţa cu Sălanele, un mic afluent de pe stânga sa, unde s-a construit un baraj – finalizat în 1979 –, în spatele căruia s-a adunat un lac de acumulare: Oaşa. (Mai departe, în aval, de la Oaşa şi până la vărsarea în Mureş, râul poartă numele de Sebeş.) Continuare aici.
