Lacurile Horea, Cloşca, Crişan s-au format prin inundarea a şase saline neatestate documentar. Pe locul lor, în 1770, erau menţionate: Lacul Roşu Interior, Lacul Roşu Exterior, Lacul Verde Interior, Lacul Verde Exterior, Lacul Femeilor, Lacul Liber. Adâncimile maxime sunt: Lacul Horea — 44,50 m, Lacul Cloşca — 34,55 m, Lacul Crişan — 44 m. Salinitatea la suprafaţă este de 69—72 g/l, iar la adâncime, unde apa vine în contact cu masivul de sare, atinge 330 g/l. În jurul lacurilor sunt amenajate cabine şi platforme de lemn pentru plajă, duşuri, restaurant cu autoservire.
Izvoarele minerale Horea, Cloşca, Crişan, captate în sud-vestul lacului Crişan, în anul 1888, provin din nivelul freatic al Dealului Băilor. Apa este clorurosodică, bromurată, cu temperatura de 13°C şi mineralizarea de 14 g/l (Crişan), 6 g/l (Horea), 3 g/l (Cloşca).
LACURILE DIN PARCUL STAŢIEI C.F.R.
Lacul fără Fund (Lemnelor) s-a format pe locul salinei „Francisc Grube”, părăsită în 1775 datorită infiltraţiilor de apă. Suprafaţa oglinzii de apă este de 1.665 m2, iar adâncimea maximă de 32,0 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 96 g/l, iar la 6 m, la contactul cu masivul de sare, ajunge la 318 g/l.
Lacul Inului (Pânzelor) îşi are originea pe locul salinei „Josef”, exploatată cu două puţuri şi abandonată în anul 1770, datorită unor infiltraţii puternice de ape prin pereţi. Suprafaţa — 875,0 m2; adâncimea maximă — 46 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 9 g/l; de la adâncimea de 5,5 m atinge 320 g/l.
Lacul Mâţelor. Salina pe locul căreia se află nu este atestată documentar, însă era exploatată în evul mediu târziu, cu sistem clopot, la adâncimea de peste 80 m, prin, două puţuri. Suprafaţa — 1.232,5 m2; adâncimea maximă — 74,70 m (al treilea după Avram Iancu şi Ocniţa). Salinitatea la suprafaţă este de 34 g/l şi creşte, la 8,5 m adâncime, până la 323 g/l.
Lacul Vrăjitoarelor este un lac mic, pe cale de înmlăştinire cu apă dulce provenită din precipitaţii, cu adâncimea de 0,25 m.
LACURILE DIN EXTERIOR
Lacul Avram Iancu (Ocna Pustie) s-a format pe locul salinei „Fodina Maior” (“Grosse Grube”), exploatată în sistem clopot, prin două puţuri, până la adâncimea de 160 m. Adâncimea maximă este de 128 m (cel mai adânc lac antroposalin din România şi printre cele mai adânci din Europa); salinitatea la suprafaţă — 180—200 g/1; suprafaţa lacustră — 2649 m2.
Lacul Ocniţa s-a format pe seama salinei “Fodina Minor” (“Kleine Grube”), exploatată în sistem clopot până la adâncimea de 136 m, prin două puţuri, şi abandonată în anul 1817, datorită infiltraţiei apelor. Suprafaţa — 7494,8 m2; adâncime maximă — 83 m (al doilea după Avram Iancu). Salinitatea apei la suprafaţă este de 170— 260 g/l. Pe malurile sudic şi vestic sunt amenajate plaje de nisip, vestiare, duşuri, bazin betonat pentru copii şi instalaţii de joacă pentru copii.
Lacul Rândunica (Sf, Ioan). La originea acestui lac stă abandonarea salinei „Nepomuceni Johann Grube”. Salina a fost exploatată între anii 1722—1877, în sistem clopot, cu două puţuri până la adâncimea de 80 m. Suprafaţa este de 2149 m², adîncimea de 46,54 m, iar mineralizarea apei la suprafaţă de 8—9 g/l.
Lacul Brâncoveanu este situat pe locul unei saline ce se afla în exploatare până în anul 1699, când infiltraţiile de apă au determinat părăsirea ei, la adâncimea de 140 m. În anul 1966, nivelul apei lacului a avut o scădere bruscă cu 11 m, ca urmare a scurgerii apei, printr-o fisură produsă în peretele de sare, în lacul subteran alăturat din mina “Ignaţiu”. Suprafaţa este de 567,5 m2, iar adâncimea maximă de 13,6 m. Salinitatea apei la suprafaţă este de 310 g/l, fiind cel mai sărat lac din Ocna Sibiului şi printre cele mai sărate din ţară.
Lacul Austel s-a format pe locul unei vechi saline neatestate documentar. În anul 1922, nivelul apelor sale era mult mai ridicat decât în prezent şi a fost coborât prin drenare artificială, deoarece s-a crezut că apele sale inundă salina “Ignaţiu”, ce se afla în exploatare. Suprafaţa este de 254 m2 şi adâncimea maximă de 2,50 m.
Lacul Gura Minei s-a format prin prăbuşirea unui puţ din nordul salinei “Ignaţiu”, deschisă în anul 1780.
Salina a fost părăsită în anul 1931 şi formează azi un imens lac subteran cu o suprafaţă de peste 12.000 m2, ce apare la zi în Lacul Gura Minei, cu suprafaţa de 969,33 m2. Adâncimea maximă este de 27 m.
Lacul Mihai Viteazul se află alăturat, cu originea în trei lacuri mici carstosaline. Suprafaţa sa este de 504,80 m².
Lacul Balta cu Nămol s-a format într-o excavaţie în acoperământul sării.
Lacul Verde (Poporului). Originea lacului este prăbuşirea a două saline apropiate, neatestate documentar, ce se exploatau concomitent şi care au fost abandonate din cauza infiltraţiilor de apă. Suprafaţa este de 3.001,3 m2, iar adâncimea maximă de 3,25 m. Salinitatea la suprafaţă este de 8—9 g/l. (Continuare aici)
