Râul Iara izvorăşte de sub Muntele Mare şi se formează din pârâul Măruţiu, care izvorăşte de la o altitudine de 1.670 m şi pârâul Uricarul Mare, care coboară din culmea Picioragul de la altitudinea de 1.640 m.După unirea lor, cel mai important afluent îl primeşte pe stânga, Valea Gălbenuţa, iar apoi, după o distanţă de aproximativ 6 km, râul este cunoscut sub denumirea de Iara.De la izvor şi până în dreptul localităţii Valea Ierii, râul are o direcţie sud-vest şi nord-est, apoi face un cot brusc luând direcţia nord-vest, în bazinul superior primind şi cei mai importanţi afluenţi.La 7,5 km de la izvor primeşte pe dreapta pârâul Negrului, iar până la conflenţa cu Valea Soimului şi pârâul Lindrului mai există şi alţi afluenţi ca: Valea Bondureasa, pârâul Strâmb pe dreapta, iar pe stânga pârâul Plopilor şi pârâul Hoanca Mare. In continuare râul Iara străbate satul de reşedinţă fără afluenţi importanţi, intrând apoi în Cheile Iarei, care fac trecerea spre comuna vecină, Băişoara, apoi prin comuna Iara,vărsându-se în Arieş, în dreptul localităţii Buru.
Cu toate că teritoriul comunei Valea Ierii se află situat în al Masivului Bihor-Vlădeasa, care constituie o veritabilă barieră în calea maselor de aer oceanic, ceea ce conduce la o cantitate mai mică de precipitaţii în comparaţie cu vestul Apusenilor, s-au înregistrat cazuri de precipitaţii abundente, care au provocat mari inundaţii, cum au fost cele din mai 1940, 2-4 iulie 1975 sau 25-26 decembrie 1995. Dintre acestea cele din anul 1975 au produs cele mai mari pagube ducand la distrugerea a 35 de gospodarii si alte 120 inundate, distrugerea partiala a fabricii de cherestea din localitate, a scolii generale din satul Valea Ierii si a distrugerii complecte a magazinului alimentar din centrul comunei.
Debitul relativ constant şi repeziciunea apelor curgătoare din zonă au condus la amenajarea unor lacuri de acumulare pe Valea Calului, Valea Soimului şi Bondureasa în perioada 1971- 1977, apa fiind condusă, prin galerii subterane, la sistemul hidroenergetic Tarniţa.
