Dunarea la Cazane… Candva spaima navigatorilor, salbaticul fluviu de odinioara aluneca astazi lenes si lent, ca un sarpe de aur.
Oglindit in apele lui, soarele primaverii explodeaza in jerbe scanteietoare care curg, ca o lava, printre malurile abrupte. Adanc cum n-a mai fost si lat cum nu s-a mai vazut niciodata, Danubius ascunde in strafunduri taine de mult uitate. Printre nisipurile sale netulburate zace legenda insulei Ada Kaleh, sate si biserici isi dorm somnul de veci in undele tremuratoare. Svinita, Ieselnita, Dubova si alte asezari de pe cursul Cazanelor au cunoscut tragedia stramutarii, pentru a face loc lacului si barajului de la Portile de Fier.
„Clisura” este un cuvant de origine bizantina si inseamna „cetate asezata la gura unui defileu”. Cum treci de stancile Babacai de la Gura Vaii, reperul care marcheaza inceputul Clisurii, drumul serpuieste paralel cu apa domoala, fara valuri si fara curenti de suprafata.
Oriunde, pe teritoriul Clisurii, te poti opri sa admiri paradisul. Pe o parte, dealuri stancoase, cu parcurile si rezervatiile naturale, cu padurile seculare protejate cu soiuri de plante si pasari unice in lume. Iar pe cealalta, firul lenes al Dunarii. Iubitorii naturii vor fi incantati de copacii si arbustii rari, de coloniile de lastuni.
Pe Culmea Naidasului, soarele straluceste cu putere, incalzind viperele cu corn; in rezervatia naturala Valea Mare troneaza impozant teiul argintiu, iar pe stanca Babacaia se aduna stoluri de pasari multicolore si galagioase. Nu departe, rezervatia mixta Rapa cu lastuni, din Valea Divici, ori livezile de smochini din Svinita sunt sarea si piperul primei parti, mediteraneene, a Clisurii. Numai aici vei gasi liliac de Banat, iedera mare, tei pucios sau mojdrean. Te opresti apoi sa admiri visinul si alunul turcesc, dar si Rezervatia paleontologica Svinita, un sit celebru in Europa, plin de amoniti din Jurasicul mediu. Daca va e foame si doriti sa mancati ca la Banat, puteti poposi la unul dintre zecile de restaurante de pe traseu, dar daca doriti sa luati un pranz sarbesc, opriti-va in comuna Socola si cereti: ghibanite (placinte cu branza), prebranat (fasole scazuta), cavurma (preparat din organe), dulcinite (placinte cu dovleac), bucicanite (clatite), rachie de dude. Veti fi serviti in cel mai dulce stil banatean.
Dupa 1989, multi localnici au ridicat constructii pe limba de uscat scapata pe alocuri, ca prin minune, de Marea Inundare. Unii au zidit casute de vacanta chiar „la coada viei” sau pe locul ultimilor pruni si meri din fostele livezi, uscati parca de durere dupa „fratii” acoperiti de ape. Dar sunt destui cei care au gandit lucrurile in termeni economici, construind pensiuni. Frumoase, in armonie cu farmecul locului si lipsite de stridenta din alte parti, rasar parca din apa, ca locuintele lacustre, impodobind, cu unele exceptii, malul in culori si forme de bun gust. Dotate cu pontoane plutitoare, cu ambarcatiuni de agrement si pescuit, cu un confort variat, de la doua la patru margarete, pensiunile de pe Clisura par a fi mai mult case de ospetie pentru prieteni, decat unitati hoteliere.
Cele mai mari asezari din Clisura Dunarii sunt municipiul Orsova si orasul Moldova Noua. Tot din Clisura Dunarii fac parte si comunele Socol, Pojejena, Coronini, Garnic, Sichevita, Berzasca din judetul Caras-Severin, precum si Svinita, Dubova, Eselnita, Ilovita si Breznita-Ocol din judetul Mehedinti. (Continuare aici)
