Suntem tot mai aproape de obiectivul nostru de a vizita toate cele 14 varfuri de peste 2500 de metri din Romania. Saptamana aceasta am fost pe traseul Transalpina – Varful Parangul Mare, singurul din Muntii Parang. Astfel ca, am plecat din Bucuresti la ora 6 si am parcurs 300 de km pana la destinatia noastra, Transalpina.
Cateva aspecte tehnice:
- Pe Transalpina, este marcat ca fiind “Traseul de creasta”, fiind foarte bine marcat printr-un panou indicator. De mentionat ca, pana la acest moment, este unul dintre cele mai bine semnalizate trasee pe care am ajuns;
- Marcajul traseului: banda rosie;
- Distanta: 27 de km;
- Durata: 7:30 (timpul pe care l-am scos noi; pe indicator veti gasi mentionat intre 7 si 9 ore).
Povestea traseului
In cucerirea celui de-al noualea varf din lista noastra, am pornit catre Transalpina dis de dimineata, propunandu-ne sa terminam tot traseul intr-o singura zi. Am identificat foarte usor inceputul traseului avand in vedere marcajul de pe partea dreapta a soselei, dar si numarul mare de masini parcate in zona, fara ca aceea sa prezinte vreun peisaj special.
La inceput ne-am imprietenit cu ceata si am mers in propriul nostru glob, fara a putea vedea in stanga sau in dreapta vreun peisaj. Eram in propria noastra bula si eram recunoscatori ca macar traseul este extrem de bine marcat cu banda rosie, astfel incat nu riscam sa ne ratacim.
Dupa aproape 2 ore de urcat, am ajuns la indicatorul care ne directiona in dreapta catre Lacul Rosiile sau sa ne continuam traseul catre Parangul Mare mergand tot inainte pe marcaj banda rosie. Dupa ce am trecut de indicator, am coborat o portiune de traseu, dupa care ceata a inceput sa se ridice si maretia muntelui incepea sa ni se infatiseze.
Traseul pana la acest moment era foarte placut, cu exceptia cetii, fiind foarte usor de parcurs.
Traseul se continua cu banda rosie, fiind extrem de usor, pana la punctul in care incepi sa zaresti la orizont Varful Parangul Mare. Dupa o mica urcare ajungem la o intersectie cu un alt traseu marcat cu banda galbena si ne continuam drumul coborand cea mai abrupta vale din aceasta drumetie. De-a lungul intregului drum am facut 5 opriri cu un interval de timp foarte scurt. Varful parea sa fie cel mai bun refugiu si eram cumva incurajati si de faptul ca traseul era unul de dificultate redusa si deja aveam experienta Varfului Moldoveanu in spate. (Continare aici)
