Orice îndrăgostit de natură şi de tradiţia satului românesc poate pătrunde în spaţiul Mărişelului fie prin Cheile Someşului Cald, fie peste culmea de la Fântânele. Urcând pe drumul şerpuitor al Someşului Cald şi apoi pe lângă Valea Leşului îţi încarci privirea şi sufletul cu minunea lucrării dumnezeieşti, cu frumuseţe ca la începutul lumii.
Comuna Mărişel este aşezată pe un platou înalt din componenţa Munţilor Gilăului, la o distanţa de 50 de km de Cluj-Napoca şi la o altitudine de 1150-1250 m. Văzut de pe Dealul Fântânele relieful ţi se înfăţişează cu suprafeţe uşor ondulate şi culmi rotunjite, dar dacă umbli cu pasul toate zonele comunei observi şi văi adânci, cu versanţi abrupţi, cu ape repezi şi baraje în miniatură, mai ales în partea de nord şi de sud.
Energia de relief în Valea Someşului Cald atinge 650m, iar în valea Răcătăului 550m. Mărişelul se învecinează la sud cu comuna Măguri-Răcătău (graniţa fiind Defileul Răcătăului cunoscut şi sub numele de Împărăţia lui Zamolxe), la nord cu comuna Râşca, la est cu comuna Gilău, iar la vest cu comuna Beliş. Este o aşezare rurală unde gospodăriile sunt răsfirate în lungul văilor şi drumurilor şi pe culmile domoale, ca în zonele de deal.
Formele cele mai înalte de relief, numite de localnici dealuri, sunt : Dealul Fântânele de 1341m, Dealul Copcei de 1289m şi Dealul Arsuri de 1238m. Înălţimile amintite împreună cu văile Someşului Cald şi Răcătăului sunt pecetea locului, iar piramidele de cetină de pe mai mult de jumătatea teritoriului, ridicate parcă până la întâlnirea cu cerul întregesc imaginea de basm şi decor mioritic a platoului montan pe care este situat Mărişelul.
Someşul Cald a sculptat în trupul pietros al pământului, făurindu-şi o albie plină de cotituri, mici cascade şi zbateri, începând din apropierea locului numit Grinduri şi creând un splendid defileu, numit Cheile Someşului Cald cu o înclinare a văii de 300m şi o lungime de 13km. Lângă Grinduri a fost construit un prag de arocamente care se numeşte Barajul Fântânele , la graniţa dintre Mărişel, Râşca şi Beliş, în faţa căruia s-a format lacul de acumulare cu acelaşi nume care se întinde în partea stângă şi pe teren mărişelean. Apa acumulată aici este dirijată spre Centrala Hidroelectrică Mărişel, iar de aici revine la suprafaţa în apropiere de vărsarea Văii Leşului. În aval, pe o distanţă de 8km se acumulează într-un nou lac numit Tarniţa, jumătate din acesta aflându-se de asemenea pe pământ mărişelean.
La sud, pe Valea Răcătăului, la graniţa cu comuna Măguri-Răcătău, s-a amenajat lacul de acumulare Răcătău de unde apa este dirijată în lacul de la Fântânele. Astfel aşezarea montană Mărişel are părţi de sat sub trei lacuri de acumulare, fapt care i-a schimbat geografia şi clima, ocupaţiile unor localnici, dar a apărut şi interesul pentru turism al multora din afară. În ultimii ani, Mărişelul a devenit un nume de referinţă şi cu rezonanţă în economia naţională, în istoria României şi turismul românesc.
Comuna este străbătută de mai mulţi afluenţi de dreapta ai Someşului Cald care creează văi de o frumuseţe sălbatică: Gherghel, Bologului, Dărăbeşti, Scrideiului, Crişan, Leşului, Ijar. Spre sud, Valea Răcătăului adună mai puţine pârâuri, începând cu cel de la Fântânele, pârâul Huşchi, pârâul Bisericii, apoi pârâul Bătrânii, al Caselor, al Râpii. Prima zăpadă se aşează în a doua jumătate a lunii noiembrie şi dăinuie de multe ori până în aprilie, acesta fiind un atu pentru practicarea jocurilor şi sporturilor de iarna.
Relieful înalt determină o climă specific montană, cu o temperatură medie anuală de +4 grade C. Luna ianuarie este cea mai friguroasă cu o medie de -5 grade C, iar luna iulie cea mai călduroasă cu media cuprinsă între 10-16 grade C.
Circulaţia generală a maselor de aer este din sector vestic. Această circulaţie explică şi amplitudinile termice anuale mai mici decât în Carpaţii Meridionali sau Orientali. Aceeaşi influenţă vestică determină căderea unor cantităţi mai mari de precipitaţii în vestul comunei (1000-1200mm anual) şi pe versanţii cu expoziţie vestică dinspre comuna Beliş. Subsolul comunei , din punct de vedere geologic, are aceeaşi structură ca restul Munţilor Gilăului, fiind constituit din granite şi roci metamorfice sub formă de şisturi cristaline care se pot observa foarte bine în profilele malurilor tăiate de Someşul Cald în zona Fântânele – Gura Leşului. Dispunerea unei bare de calcare carbonifere în partea de sud-est , coroborata cu acţiunea de eroziune exercitată de factorii externi , a dus la apariţia unor pitoreşti sectoare de chei pe Valea Răcătăului şi de minicascade.
. Relieful şi clima muntoase permit etajarea distinctă a vegetaţiei în această parte de Apuseni. În etajele joase întâlnim păduri de foioase, cu predominanţă făgete (Fagus silvatica), dar şi gorun (Quercus sesilliflora) şi stejar( Quercus robur), apoi amestec de făgete şi răşinoase, iar peste 1000 de metri altitudine domină molidul (Picea). Sus, pe platou, întâlnim jnepeni (Pinus mugo), ienuperi (Juniperus communis) şi tufe de afini (Vaccinium myrtillus), merişori şi întinse pajişti subalpine primare şi secundare alcătuite din rogoz alpin (Carex), păruşcă, toporişcă, rugină (Juncus effusus) şi ienupăr pitic. Componenta floristică este caracterizată de genţiana-cupa (Gentiana acaulis), strugurii ursului (Arctostaphillos uva-ursi), sângele voinicului (Nigritella rubra), săpunariţa galbenă (Saponaria bellidifolia), sânzienele (Galium mollugo), brânduşa de toamna (Colchicum autumnale), ghiocelul (Galanthus nivalis).
Pădurile statului se întind pe o suprafaţă de 4034ha din suprafaţa comunei la care se adaugă 1178ha de păşuni împădurite ceea ce înseamnă aproximativ 60% din suprafaţa totală a comunei, situând-o din acest punct de vedere în fruntea comunelor din judeţ. Pădurea este administrată de trei ocoale silvice: Someşul Rece cu 721ha, Beliş cu 585ha şi Gilău cu 2697ha păduri propriu-zise şi 4478ha păşuni împădurite. Brigada silvică din Mărişel gestionează acest patrimoniu verde prin trei cantoane: Dobruş, Grinzi şi Măguriţa.
Pădurile de pe pantele abrupte ale văilor Someşului Cald şi Răcătăului au şi rol însemnat de protecţie antierozională, pe lângă cel de sursă de materie primă şi nu în ultimul rând de plămân verde, dătător de oxigen, linişte şi relaxare.
Pe rocile cuarţoase ale văilor se dezvoltă ferigile şi muşchii, precum şi mlaştinile de turbă numite şi tinoave sau molhaşuri, uneori cu molizi piperniciţi şi scoruşi (Sorbus). De asemenea sunt prezente şi laptele câinelui (Euphorbia), fraga de pădure (Fragaria vesca), arbuşti de păducel (Crataegus), alun (Corylus), sânger (Cornus sanguinea), crinii de pădure (Lilium martagon), lalelele pestriţe (Tulipa) şi liliacul sălbatic (Syringa josikea).
În zona Fântânele s-au dezvoltat crângurile, deşi solurile sunt brun acide sărace şi cu o fertilitate naturală scăzută. În zonele joase, pe văile Răcătăului şi Someşului Cald, mai ales la Roşeşti întâlnim şi plopul (Populus), arinul negru (Alunus glutinosa), murul (Rubus caesius), brusturul (Arctium lappa), urzica (Urtica dioica).
Fauna zonei este bogată şi se compune din diferite specii de păsări şi animale: pasărea de stâncă numită şi brumăriţa (Prunella), cinteza (Fringilla coelebs), fluturaşul de stânca (Tichodroma muraria), veveriţa (Sciurus vulgaris), nevăstuica (Mustela nivalis), corbul (Corvus corax), bufniţa (Bubo bubo).
În etajul pădurilor de conifere este prezent cocoşul de munte, ciocănitoarea neagră, mierlele negre.
Pădurile şi tufişurile păşunilor subalpine şi alpine adăpostesc: mistreţi (Sus scrofa), râşi (Lynx lynx), lupi (Canis lupus), vulpi (Vulpes vulpes), iepuri (Lepus europaeus) şi urşi (Ursus arctos).
Apele repezi de munte precum şi cele liniştite ale lacurilor de acumulare oferă condiţii pentru diferite specii de peşte: cleni, mrene, lipani, lostriţe şi mult râvniţii păstrăvi-curcubeu.
