La limita judeţelor Alba şi Cluj, se află o zonă fermecătoare, foarte puţin cunoscută şi promovată în mediul turistic, cu peşteri, chei şi grote. Farmecul zonei este dat de Cheile Runcului şi Cheile Pociovaliştei de la Ocoliş. Relieful acestora este unul pitoresc, cu pereţi înalţi, aproape verticali. Drumul până aici este bine întreținut. Din Valea Ocolișului pornesc marcajele CA (traseul 6) ce traversează Cheile Runcului până în satul Lunca Largă. Pe Valea Runcului, mai întâlnim vechi mori, vâltori şi alte instalaţii tradiţionale acţionate de forţa apei, unele încă în funcţiune. Cheile Runcului, a căror versanţi abrupţi se ridică la înălţimi impresionante, au fost create de pârâul Runc, prin masivul calcaros Vulturease. Acestea sunt spectaculoase atât prin lungimea lor, de peste 1.000 m cât și prin înălțime (pe alocuri depășesc 450 m). Pe crestele Vârfului Pleşa din Cheile Runcului se mai pot zări şi astăzi tranşeele din cel de-Al Doilea Război Mondial. Traseul continuă pe un drum care pe măsură ce urcă pe Valea Belioara se transformă în drum de tractor apoi potecă și ajunge la marginea rezervaţiei Scăriţa-Belioara pe platoul calcaros Șesul Craiului.
Din centrul satului Runc, la confluenţa văii Pociovaliștei cu valea Ocolișului, pornesc marcajele TA (traseul 9) care urmează un drum forestier, printre case și apoi, la cca. 30 de min de la pornire, intră în Cheile Pociovaliștei, între pereţii de piatră. Deși verticalele apar doar sus, aproape de culme, înălțimea versanţilor, pe care se agaţă copacii subțiri ne dă o imagine grandioasă.
Cheile Pociovaliștei constituie o arie naturală complexă, cu o asociaţie de abrupturi prăpăstioase, creste, turnuri şi hornuri pitorești. După chei, poteca urcă abrupt și iese în Poiana Cornul Pietrei, la capătul estic al rezervaţiei Scăriţa-Belioara.
