Mai sus de satul Ampoiţa, pe valea cu acelaşi nume, se ajunge în Cheile Ampoiţei, o rezervaţie naturală destul de mică, cu cîţiva pereţi abrupţi pe versantul stâng al văii. Cu toate acestea locul este foarte frumos pentru că este curat şi linişte. Aici se află o mică minune a naturii, cam ascunsă şi puţin cunoscută, Peştera Liliecilor.
Noi am aflat de peştera aceasta din ghidul traseelor de escaladă din Apuseni, unde fiecare zonă are şi o mică descriere a împrejurimilor. Altfel nu cred că am fi ştiut pentru că există un indicator ruginit pe lîngă drum, însă nu îţi dai seama ce-i cu el dacă nu ai planul gata făcut.
Noi am mai vizitat o peşteră, Peştera cu Lilieci din satul Peştera, deasupra staţiunii Moeciu, loc în care am văzut un singur liliac şi câteva resturi de guano. Aşa că fără prea multe speranţe, am zis încercăm mai mult pentru peşteră, care am aflat că are o dezvoltare de 311 m, destul de bine pentru o după amiază. Am urcat pe o potecuţă agăţată şi imediat am ajuns în faţa intrării rotunde. Ne-am pus lanternele în cap, ne-am îmbrăcat şi am intrat. Încet lumina zilei se pierde, începem să mergem pe grămezile de guano şi auzim un vîjîit puternic. Ce să fie oare? Mai mergem puţin şi mare ne este uimirea când intrăm într-o sală mare plină de lilieci în zbor. Sute de lilieci. Cu toţii agitaţi, zburând haotic şi făcând un mare zgomot. Alţii atârnaţi în poziţia lor specifică, cu capul în jos, atât de aproape de noi încât puteai să-i atingi. În continuarea sălii vedem încă un culoar şi mergem pe el ca să descoperim altă intrare, respectiv ieşire din peşteră. Ne cam întrebăm noi de ce o fi atît de cald înăuntru. Ieşim, încă uimiţi, şi coborâm înapoi în vale.
Cheile Feneşului
Traseul dinspre Alba Iulia spre Câmpeni este superb. Înainte de Zlatna, în localiatea Feneş se formeză drumul spre Cheile Feneşului. Există şi un indicator, însă trebuie urmărit cu grijă. Numite şi Cheile Caprei, aici se găsesc nişte stânci destul de înalte, sub formă de turnuri, de culoare cenuşie, pe care au fost amenajate trasee de escaladă. Drumul forestier trece chiar pe sub ele, iar lângă curge râul limpede, cu multe bulboane şi cascade care ne-au răcorit în acea zi de vară. Impresionantă este formaţiunea Piatra Caprii, care a dat şi numele zonei, un turn stîncos desprins de restul falezei. Zona este retrasă şi ceva mai răcoroasă decît celelalte vizitate, potrivită pentru vară. Puţini turişti ajung aici, aşa că dacă sunteţi în căutare de linişte şi intimitate, acesta este locul potrivit. Ceva mai sus au oamenii din localitate păşuni, aşa că seara i-am urmărit întorcându-se acasă, ori pe cai, ori în căruţă, pe cei 10 km de drum prin pădure. În acest colţ de lume viaţa a rămas neschimbată de foarte mult timp.
