Situat în partea de vest a României, bazinul hidrografic al Crișurilor este mărginit la nord și nord-est de bazinul Someșului, la est și sud de bazinul Mureșului, iar la vest de frontiera Republica Ungara. Bazinul Crișurilor este încadrat între 47°06′ și 47°47′ latitudine nordică și 20°04′ și 23°09′ longitudine estică incluzând următoarele râuri principale: Barcăul, Crișul Repede, Crișul Negru și Crișul Alb, care se unesc două câte două pe teritoriul Republicii Ungare, formând unul singur care confluează cu Tisa. Suprafața totală a bazinului este de 25.537 kmp din care 14.860 kmp pe teritoriul României (6,3% din suprafața țării), repartizați astfel pe bazine hidrografice: Ier 1392 kmp, Barcău 2025 kmp, Crișul Repede 2973 kmp, Crișul Negru 4230 kmp, Crișul Alb 3911 kmp. Bazinul hidrografic Crișuri cuprinde suprafețe din județele Satu-Mare, Salaj, Cluj, Hunedoara, Arad și Bihor. Bazinul hidrografic Crișuri cuprinde un număr de 365 cursuri de apă codificate, lungimea rețelei hidrografice fiind de 5785 km (7,3% din lungimea totală a rețelei hidrografice a țării și o densitate de 0,39 km/km²).
În cuprinsul bazinului se disting 3 zone geomorfologice:
- munți (în proporție de 38%)
- dealuri (20%)
- câmpie ( 42%)
eșalonate în ordine de la est la vest.
Zona de munte se incadreaza in marea unitate a Carpatilor Apuseni si este reprezentata prin munti inalti de 1600 – 800 m (Muntii Bihorului), mijlocii de 800-1200 m (Muntii Metaliferi) si marunti de 600-800 m (Muntii Zarand, Codru, Padurea Craiului, Plopis), despartiti prin depresiuni (Brad, Halmagiu, Huedin, Gurahont, Beius, Borod) si teritorii joase colinare ce patrund adanc in munti ca niste golfuri de campie. Relieful acestei zone apare fragmentat fie de vai adanci si inguste cu versanti impaduriti (Muntii Bihorului, Zarand), fie de vai in forma de chei cu pereti abrupti in regiunile calcaroase (Muntii Metaliferi, Padurea Craiului), fie de vai largi in zona muntilor marunti.
Zona dealurilor formeaza o treapta mai joasa si ingusta la poalele muntilor, cu inaltimi de 250 – 650 m, cu vai largi si terase. Astfel sunt dealurile Padurii Craiului intre Crisul Negru si Crisul Repede, dealurile Ghepesilui intre Crisul Repede si marginea muntilor Plopis, zona dealurilor cu aspect de platforma strabatuta de raul Barcau.
Zona de campie face parte din marea unitate a campiei Tisa. Este o arie de aluvionare intensa, strabatuta de ape curgatoare cu directia est – vest. Raurile cu albii abia schitate fac meandre, unele dintre ele parasite. Din punct de vedere climatic bazinul Crisurilor se incadreaza in tipul de climat panonic, caracterizat prin intalnirea mai multor influente – mediterana, baltica si continentala cu temperatura medie de 10° C (mai ridicata decat media tarii), cu precipitatii bogate si bine distribuite. Se remarca diferentieri de climat din cauza etajarii pe zone de altitudine a reliefului.
Zona montana este in general umeda si rece pe culmi insa ceva mai blanda decat in Muntii Fagaras si Rodnei, din cauza pozitiei vestice a masivului si a altitudinilor generale mai reduse. Precipitatiile anuale depasesc 1200 mm, atingand chiar 1400 mm pe culmile vestice ale muntilor. Densitatea retelei hidrografice este mare, de 0,80 – 1,20 km/kmp, debitele bogate, vitezele mari datorita pantelor accentuate. Piemonturile vestice sufera numai influiente vestice si se caracterizeaza printr-o medie anuala a temperaturii de 10°C, vanturi din vest si precipitatii bogate (de 800-900mm) anual. Reteaua hidrografica are un debit bogat. Clima in zona de campie este moderat continentala, cu variatii de temperatura mai accentuate decat in dealurile si muntii vecini, cu precipitatii mai reduse (intre 500 si 650 mm anual). Reteaua hidrografica are densitate mare (de 0,20-0,30 km/kmp), iar scurgerea raurilor este relativ ridicata.
IER este ultimul afluient de dreapta a Barcaului in care se varsa pe teritoriul R. Ungare la 9 km de granita. Dreneaza depresiunea cu acelasi nume din directia Carei spre sud-vest. Afluientii principali sunt : Chechet, Santau, Zimoias, Rat si Salcia.
BARCAU dreneaza partea sud-vestica a depresiunii Simleului. isi are obarsia in platoul calcaros de sub Ponor (977 m) din apropierea satului Tusa. Dupa ce strabate depresiunea de eroziune a Nusfalaului intra in defileul de la Marca si dupa un cot brusc spre nord isi reea cursul general spre vest. Se remarca o deplasare treptata spre nord, ipoteza sustinuta de dezvoltarea teraselor fluviatile din stanga, parasite de Barcau. Afluientii sai principali sunt Inot, Bistra, Fanatelor, Fancica, Faneata Mare si Ier.
CRISUL REPEDE izvoraste din Muntii Apuseni in sud-estul Depresiunii Huiedinului la altitudinea de 710 m. El curge spre nord-vest pana la Ciucea de unde se indreapta apoi spre vest. in portiunea de izvoare are debitul mic si caracter de rau mic colinar cu panta domoala. Dupa primirea afluientilor sai Calata, Secuieu, Dragan, Iad, Bratcuta si alte cateva vai mai mici capata caracterul unui rau de munte cu debit bogat. Crisul Repede este un rau cu asemitrie accentuata, primind majoritatea afluientilor sai principali pe stanga. Afluientii sai Dragan si Iad care coboara de pe pantele vestice ale Bihorului, au o curgere bogata iar potentialul lor hidroenergetic este valorificat printr-un complex de lucrari de acumulare, derivatii de debite si centrale hidroelectrice subterane. Pe sectorul Alesd-Tileagd au fost realizate acumularile cu scop hidroenergetic Lugas si Tileagd. Dintre raurile de ses este de semnalat Peta pe al carui curs superior se gasesc baile termale 1Mai si Felix. in zona localitatii Tarian se afla priza de apa cu acelasi nume cu capacitatea de 6 mc/s prin care se asigura alimentarea cu apa a pescariilor Cefa si Tamasda pe Canalul Colector.
CRISUL NEGRU izvoreste din Muntii Bihorului de la altitudinea de 1460 m. isi colecteaza apele de pe pantele vestice ale Bihorului si de pe cele ce se concentraza in depresiunea Beius-Vascau. Curge spre nord , nord-vest pana la Beius, se i ndreapta apoi spre vest pana la Tinca si dupa aceea spre vest – nord-vest. De la izvoare pana la Vascau raul are un caracter toretial, albie ingusta cu profil de V. in continuare valea se largeste si face numeroase meandre provocand inundatii. Primeste numerosi afluenti dintre care cei mai importanti sunt: Crisul Baita, Crisul Pietros, Tarcaita, Finis, Rosia si Holod. in aval de confluenta cu Valea Noua, Crisul Negru mai primeste apele de pe Canalul Cemei – Taut, Canalul Colector si sistemul Teuzului. Amonte de localitatea Taut se afla priza de apa a Canalului Culiser. Dupa traversarea frontierei Crisul Negru se uneste cu Crisul Alb formand Crisul Dublu.
CRISUL ALB izvoreste de pe pantele estice ale Bihorului de la o altitudine de 980 m. El are o directie generala de scurgere de la est catre vest pana la confluenta sa cu Cigherul dupa care isi schimba orientarea catre nord-vest. De la izvoare pana in zona orasului Brad are un curs torential cu albie majora ingusta. in continuare pana la Sebis valea se largeste si prezinta numeroase meandre cu exceptia zonei de chei dintre Halmagiu si Gurahont. Panta raului scade in continuare pana la Chisineu Cris la 0,07 % iar de aici spre frontiera pana la 0,03 %. Crisul Alb colecteaza o serie de afluenti atat pe stanga cat si pe dreapta pe sectoarele superior si mijlociu cum sunt: Bucuresci, Luncoiu, Ribita, Baldovin, Sighisoara, Halmagiu, Sebis iar aval de Ineu, Cigherul. Primele lucrari cu caracter hidrotehnic au inceput dupa anul 1855 cand a fost executata si priza de la Buteni prin care s-a derivat pe Canalul Morilor un debit de 2,5 mc/s. Dupa un traseu cu lungimea de 83,5 km Canalul Morilor isi descarca apele in Canalul Ciohos si se reintoarce astfel in Crisul Alb . in cadrul bazinului Crisuri lucrarile de indiguiri, regularizari si desecari sau efectuat pentru apararea impotriva inundatiilor si ameliorarea terenurilor inundabile si mlastinoase. Lucrari de acest gen au inceput inca din secolul trecut, insa ele au avut numai un caracter local si sporadic. in urma unor viituri catastrofale ce sau produs in anul 1830 sau luat masuri pentru executarea lucrarilor de indiguire a cursurilor principale si regularizarea albiilor. Astfel sau inceput lucrarile de indiguire a raurilor Barcau, Crisul Repede, Crisul Negru si Crisul Alb. Au inceput totodata lucrarile la Canalul Colector si lucrari de desecare pe ambele maluri in zona indiguita a Barcaului. Dealungul anilor au fost executate o serie de lucrari hidrotehnice atat pe cursurile principale cat si afluentii acestora cu rol de aparare a centrelor gospodaresti cat si lucrari de imbunatatiri funciare in special dupa inundatiile produse in anul 1970. in urma inundatiilor produse in anii 1974, 1980, 1981, 1989, 1995, 1998, 1999, 2000 si 2001 a fost extins programul de realizare a unor lucrari de indiguire, regularizare si consolidare precum si atenuare pe sectoarele mijlocii si superioare a cursurilor principale si afluentii acestora. in prezent in bazinul Crisurilor se afla in administrarea organelor de gospodarire a apelor, imbunatatiri funciare si hidroenergie un important complex de lucrari cu rol de aparare: 128 buc. baraje si lacuri de acumulare cu un volum total de 550,0 mil.mc, 1581 lucrari de aparari de maluri si regularizari cu o lungime de 612,1 km, 1165 km diguri, lucrari de desecari si CES pe 341.500 ha si respectiv 576.000 ha.
