Silva Logistic Services. Aria naturală protejată Râul Crișul Alb între Ineu și Gurahonț

Situl Natura 2000 ROSCI0294 Râul Crișul Alb între Ineu și Gurahonț este situat în zona de nord a judeţului Arad, fiind încadrat complet pe teritoriul administrativ al judeţului Arad.
Conform fişei standard este situat între coordonatele N 46º 21′ 18” latitudine şi E 22º 7′ 14” longitudine. Are o altitudine minimă de 105 m, maximă de 189 m şi medie de 128 m. Se încadrează în regiunea biogeografică Continental – Panonică.
Aria naturală protejată ROSCI0294 Râul Crișul Alb între Ineu și Gurahonț are o suprafață de 1229 ha, și este desfășurată pe următoare unități administrativ teritoriale: Bârsa 278,03 ha, Bocsig 352,68 ha, Buteni 191,93 ha, Dieci – 141,22 ha, Gurahonț – 95,06 ha, Ineu 107,73 ha, Sebiș 29,85 ha.
Crişul Alb izvorăşte de pe pantele estice ale Munților Bihor, de la o altitudine de 900 m, de sub vârful Cartezul. El are o direcţie generală de scurgere de la est către vest până la confluenţa sa cu Cigherul după care îşi schimbă orientarea către nord-vest. De la izvoare până în zona oraşului Brad are un curs torenţial cu albie majoră îngustă, în continuare până la Sebiş valea se lărgeşte şi prezintă numeroase meandre cu excepţia zonei de chei dintre Halmagiu şi Gurahonţ. Panta râului scade în continuare până la Chişineu Criş la 0,07 % iar de aici spre frontiera cu Ungaria, până la 0,03 %. Crişul Alb colectează o serie de afluenţi atât pe stanga cât şi pe dreapta pe sectoarele superior şi mijlociu cum sunt: Bucuresci, Luncoiu, Ribita, Baldovin, Sighişoara, Hălmagiu, Sebiş iar aval de Ineu, Cigherul. Primele lucrări cu caracter hidrotehnic au început după anul 1855 când a fost executată şi priza de la Buteni prin care s-a derivat pe Canalul Morilor un debit de 2,5 m3/s.
În cadrul judeţului Arad, respectiv în Câmpia Cermeiului, putem distinge pentru bazinul Crişul Alb trei sectoare: sectorul superior, care aparţine zonei montane, sectorul mijlociu, al dealurilor, şi cel inferior, al câmpiei. În totalitatea sa, bazinul Crişului Alb are un aspect dendritic, fiind relativ simetric dezvoltat în zona montană şi de dealuri, în câmpie asimetria accentuându-se net – afluenţii de pe partea stângă sunt mai extinşi, cumpăna de ape faţă de Crişul Negru prin afluentul său Teuzul fiind foarte apropiată şi nedecisă.
Sectorul superior ţine până în amonte de Sebiş şi el se caracterizează printr-un relief mai accidentat datorită atât litologiei variate – gresii, calcare, piroclastite, şisturi cristaline, cât şi numeroasei reţele de văi. Numeroşi afluenţi mici îşi au obârşia pe versanţii sudici ai Bihorului, în Muntele Găina, Piatra Aradului, versantul de vest al Munţilor Codru-Moma, versantul nordic al Munţilor Zărandului. Principalii afluenţi sunt: Hălmagiul cu Hălmăgelul – suprafaţa bazinului hidrografic 113 km², Tăcăşele – cu o suprafaţă bazinală de 70 km², în bazinul căruia se află izvorul de la Călugări, Iosăşelul, Dezna cu Moneasa – 210 km², pe partea dreaptă şi Zeldiş – suprafaţa bazinului hidrografic 166 km², şi Chişindia – suprafaţa bazinului hidrografic 102 km², pe partea stângă. Semnalăm, pentru acest sector, prezenţa confluenţelor în serie, duble – deci pe ambele părţi, a punctelor de convergenţă hidrografică ca cel de la Gurahonţ, a sectoarelor de vale îngustă – chei, Vârfurile-Gurahonţ şi Cociuba, precum şi a bazinetelor de la Hălmagiu şi Gurahonţ-Dieci.
Sectorul mijlociu corespunde marelui golf depresionar al Zărandului, care pătrunde în amonte de Sebiş şi care continuă cu celelalte depresiuni din valea Crişului Alb. Din acest sector, bazinul Crişului Alb devine asimetric; cel mai extins este bazinul Cigher – suprafaţa 670 km², pe stânga, care confluează în colector în zona de câmpie. De la Sebiş şi până la Ineu interfluviul devine foarte îngust; circa 1,50-2 km despart bazinul Crişului Alb de bazinul Crişului Negru prin afluentul acestuia Teuzul.
De la Răpsig, golful Zărandului se deschide larg, confundându-se cu Câmpia Crişului Alb; acesta este ultimul sector al bazinului. Crişul Alb meandrează puternic şi prezintă numeroase braţe părăsite.
O menţiune deosebită o comportă, pentru bazinul Crişului Alb, afluentul cel mai mare, Cigherul, care izvorăşte de la altitudinea de 521 m, din Munţii Zărandului; are o lungime de 58 km şi o suprafaţă bazinală de 670 km². Configuraţia bazinului copiază în mic pe cea a Crişului Alb – formă dendritică, asimetrie în sectorul inferior, expoziţie sud-vestică, meandre şi cursuri părăsite. În acest bazin regularizarea scurgerii a impus constituirea lacului de acumulare de la Tauţ, cu un volum de apă de peste 40 mil. m³ de apă. .
Acumularea Tauț este situată pe râul Chigher, fiind pusă în folosință în 1970. Barajul are înâlțimea de 22 m și lungimea frontului barat de 508 m. Acumularea poate reține un volum total de 33,7 mil/m3 și are o suprafață de 240 ha la nivelul normal de reținere. Rolul acumulării este de atenuare aviturilor, irigații, folosință piscicolă și de agrement. .
Situl ROSCI0294 Râul Crișul Alb între Ineu și Gurahonț este instituit prin Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1964/2007 privind instituirea regimului de arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România, modificată și completată prin Ordinul nr. 2387/2011. .
Aria naturală protejată ROSCI0294 Râul Crișul Alb între Ineu și Gurahonț este un sit Natura 2000 de tip Sit De Importanță Comunitară. Are ca scop principal conservarea speciilor și habitatelor de importanță comunitară listate în formularul standard Natura 2000 al sitului, respectiv: .
Habitate: 1. 6430 Comunităţi de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan şi alpin; .
2. 91E0* Păduri aluviale cu Alnus glutinosa şi Fraxinus excelsior – Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion albae.