In Muntii Parang, natura a desavarsit unele dintre cele mai salbatice peisaje din Carpatii romanesti. In linistea absoluta de pe crestele masivului se aud doar trilurile pasarilor si vantul sufland printre ramuri. Amfiteatrul stancos al Parangului adaposteste lacuri glaciare care incanta cu nuantele lor turcoaz, cascade albe si rasunatoare, pesteri misterioase si paduri bogate. In golurile alpine si in poienitele luminoase smardarul, gentiana si floarea de colt isi imbina atat de armonios culorile, oferind o priveliste inedita. Creasta principala a muntelui este de-a dreptul impunatoare, fiind formata din piscuri ce depasesc 2300 m. De la aceasta altitudine poti cuprinde cu privirea spectacolul grupelor montane invecinate si poti profita din plin de calmul si aerul revigorant al inaltimilor.
Legendele spun ca, demult, trei ursitoare au fost fascinate de frumusetea Parangului si l-au binecuvantat sa fie locuit de un popor harnic si viteaz, geto-dacii. Apoi, multumite de realizarile acestui neam, l-au trimis in mijlocul lui pe Zamolxe, zeul suprem al dacilor, care i-a calauzit de-a lungul timpului. Batranii locului mai povestesc ca intr-o pestera din munti s-ar fi retras si zeul dac al ploilor, Gebeleizis. Cand ascunzatoarea i-a fost descoperita, a fost nevoit sa faca o intelegere cu oamenii si sa dea precipitatii pentru ca vegetatia sa creasca din abundenta. De atunci, Parangul are flori colorate, iarba inalta si copaci falnici, cu coroane mari, prin care abia razbate soarele. (Continuare aici)
