EDITORIAL
România educată?! Ce țară minunată avem, da, chiar așa… și cât de frumoasă și bogată, da, încă bogată, culmea, dar cu atât de mulți oameni sărmani, năpăstuiți și batjocoriți. De ce? Și-atât de mulți naivi și ignoranți… de ce? ”Ghinion!” – Păi avem o țară a ”specialilor”, plus a profitorilor slugarnici care-i sprijină și îi pupă-n dos pe ”specialii” nesimțiți! O țară care colcăie de pseudo-politicieni, ”doctori” plagiatori (la unii dintre cei cu doctorate mă refer) agramați, lichele, hoți și trepăduși! O țară a celor care cel mai bine știu să urle ”Știți voi cine sunt eu?”… iar ceilalți, oamenii de rând, sunt adepții așa-numitului spirit de turmă, majoritatea, din păcate! O țară în care tocmai oamenii simpli, cei batjocoriți și năpăstuiți rostesc cel mai des ”O fi furat, dar a și făcut ceva pentru noi”! O țară cu mult prea mulți bugetari ”de lux”! O țară controlată de ”servicii” și manipulată de ”acoperiți”! O țară în care băncile străine își permit să facă absolut tot ce vor și cum vor! De ce? Fiindcă li se permite, evident. O țară care cheltuie tot mai mulți bani cumpărând tot mai mult armament, de parcă mâine, poimâine ar trebui să intrăm în vreun război! O țară în care are dreptate doar cine are bani cu grămada și urlă mai tare! De ce? O țară în care presa e cel puțin la fel de mizerabilă și coruptă precum clasa politică! O țară plină cu trădători și vânzători de neam și țară! O țară plină cu slugi, pupincuriști, lachei, putori, sinecuriști, analfabeți funcțional, mincinoși, aplaudaci, zvoneri și răspândaci! O țară în care DEMNITATEA a dispărut aproape de tot… România educată? Da? Cam cât de educată? Educată ”pas cu pas”, nu-i așa? Mda… ”România, un stat mafiot!” – pot spune și chiar spun asta milioane de români de rând (inclusiv eu), de foarte mulți ani, dar când spunea asta tocmai un fost președinte al României, ce să mai zici? Ce?
România revoltată… oare asta cum sună? Aud sintagma asta de mulți ani, o folosesc mulți români cu scaun la cap, corecți, demni și mai ales extrem de revoltați pentru ceea ce se întâmplă în și cu România. Îmi spun și-mi scriu mulți că străinii au distrus și-au pus pe butuci România, luându-ne în ultimii 33 de ani tot ce-au vrut din bogățiile țării noastre, dar tratând România ca pe o țară de mâna a treia ori ca pe o colonie; alții îmi spun și-mi scriu că vinovații nu trebuie căutați ”afară”, fiindcă sunt în/din România, și anume aproape toți cei care au deținut și dețin puterea, sub toate formele ei. Păi da, orice țară are exact conducătorii pe care-i merită, zice o cugetare; iar de-aici mai apare o nuanță a chestiunii: dar conducătorii, guvernanții, care-or fi, cum au ajuns ei la putere? Nu pentru că așa a vrut electoratul? Mai mult de-atât, cum se face că unii, anumite grupuri de interese, partide, cercuri oculte, găști de influență și control, ziceți-le cum vreți, au fost la putere mai mereu, direct sau indirect, prin rotație (sic!), având toate butoanele din toate domeniile de activitate? Toate! Cum? Circulă de multă vreme în popor concluzia extrem de gravă cum că, dacă nu ai fost și/sau nu ești membru de partid, practic n-ai aproape nicio șansă să faci mare brânză, să obții ceva, să realizezi ceva concret pe plan profesional doar pe bază de muncă cinstită, prin eforturi proprii, cu ambiție, profesionalism, corectitudine etc. Sigur că nu e chiar așa, nu 100%, sunt destule excepții… am zis excepții? Na, păi tocmai aici e baiul!
România eșuată… nici nu vreau să pomenesc numele celui care a spus asta, pentru că de o ”peroadă” lungă de timp nu mai pot nici să-l văd, nici să-l aud! În altă ordine de idei, deși cititorii mei știu bine că n-am nicio jenă să spun orice nume și orice denumiri, ați constatat că aici n-am făcut acest lucru, deloc. De ce? Pentru că luând ca puncte-cheie România educată, România eșuată, România – stat mafiot și România revoltată, nici n-ar fi fost corect să pomenesc doar câteva nume de persoane și/sau doar câteva denumiri de partide, instituții, firme, organizații etc. Lista ar fi mult-mult prea lungă și – din nou rog să iertați aparenta mea lipsă de modestie -, dac-ar fi să pun cap la cap și să ”listez” tot ce-am adunat concret în cei 30 de ani de gazetărie, mă refer acum strict la contextul acestui editorial, ar trebui să mă retrag undeva poate la o cabană izolată, neapărat lângă un lac (doar se știe că iubesc înotul), și eventual să scriu o cărticică. Mda, dar nu se poate, și nu scrisul e problema… ci, dacă vreți, faptul că nu mă pot rupe nici măcar pentru scurt timp de tot ceea ce se întâmplă zi de zi într-o Românie bogată, frumoasă, educată, tristă, ”eșuată”, umilită, iubită, folosită, pusă la zid, în derivă, rezistentă… dar prea puțin revoltată! Ce paradox(uri)!
Peter-Vasile CZOMPA
