Fiul lui Dumnezeu, Care a luat trup omenesc şi muritor ca al nostru, a fost trădat, batjocorit, răstignit şi, în cele din urmă, pe crucea Golgotei, a primit să bea paharul despărţirii sufletului de trup, precum îl beau toţi fiii lui Adam. Fiul Omului a murit în vremea lui Ponţiu Pilat, dar, cu puterea Sa divină, a rupt cătuşele morţii şi a nimicit legea păcatului. După trei zile, Domnul a înviat, câştigând cea mai mare victorie asupra puterilor răului din lume. De atunci, putem striga cu Sfântul Apostol Pavel: „Unde-ţi este, moarte, biruinţa? Moarte, unde-ţi este boldul tău?” (I Cor. 15, 55). În Ortodoxie, credinţa puternică în Învierea lui Hristos este, totodată, credinţa puternică în învierea tuturor oamenilor. De aceea Crezul pe care îl mărturisim în Biserică se încheie cu cuvintele: „Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie”. Învierea Domnului este binevestită, în noaptea de Paşti, nu înăuntrul bisericii, ci în afara bisericii, pentru că ea priveşte nu numai pe creştini, ci pe toţi oamenii. Învierea lui Hristos nu este revenire la viaţa pământească amestecată cu suferinţă şi cu stricăciune, ci începutul unei alte vieţi: viaţa cerească şi veşnică pentru suflet şi pentru trup. Mântuitorul nostru este începătura unei generaţii de oameni, a celor mântuiţi, care nu mai stau sub sabia morţii. În acest înţeles, Sfântul Apostol Pavel spune: „Precum toţi (oamenii) mor în Adam, aşa vor învia toţi în Hristos” (I Cor. 15, 22). Legătura dintre adevărul Învierii lui Hristos şi adevărul învierii de obşte este atât de puternică, încât cine respinge Evanghelia Învierii lui Hristos respinge şi învierea universală, iar cine crede în Învierea lui Hristos trebuie să mărturisească şi învierea morţilor. Acest mare adevăr l-a arătat şi l-a susţinut cu putere Apostolul neamurilor, atunci când, după ce s-a întâlnit cu Hristos Cel înviat pe drumul Damascului, le scria corintenilor: „Dacă Hristos a înviat din morţi, atunci cum de zic unii dintre voi că nu există înviere a morţilor?” (I Cor. 15, 12). Mormântul gol din Ierusalim ne grăieşte elocvent că, în Hristos, toţi suntem biruitori asupra morţii. Prin Învierea Lui din morţi, Domnul nostru Şi-a dovedit încă o dată dumnezeirea şi puterea Sa şi, în acelaşi timp, a demonstrat că Dumnezeu are putere asupra vieţii şi asupra morţii. Mai mult decât atât, Învierea lui Hristos ne este tuturor o garanţie sigură şi evidentă a nemuririi noastre, căci dacă El, Dumnezeu şi om fiind, a înviat, înseamnă că şi noi, cu toţii, vom învia. El Însuşi ne promite aceasta când zice către Marta din Betania: „Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi” (In. 11, 25). Adormiţi în credinţa ortodoxă, strămoşii noştri veghează necontenit asupra noastră, aşteptând de la noi să le fim urmaşi credincioşi. Aceasta o putem face devenind mai buni, iubind pe semenii noştri şi vieţuind după „Legea străbună”. În acest fel, ne vom învrednici, împreună cu ei, de învierea cea de apoi, spre fericirea veşnică, în ceruri, unde „pururea vom fi cu Domnul” (I Tesal. 4, 17).
† IRINEU Arhiepiscop al Alba Iuliei
