Înainte de 1989, dacă aveai o pereche de blugi evazați, erai un semizeu al modei. Această comoară vestimentară era mai greu de obținut decât pașaportul pentru America. Eu, elev silitor la liceul pedagogic, nu aveam parte de asemenea lux, dar destinul mi-a surâs într-o zi când Pașca Gheorghe, un coleg mai mare, mi-a împrumutat o pereche de pantaloni din stofă, evazați. Încântat peste măsură, am defilat toată ziua prin centrul orașului Abrud, plin de importanță, așteptând priviri admirative. Și, de ce să mint, am primit câteva. Ba chiar am simțit că o doamnă mai în vârstă m-a privit cu suspiciune, probabil crezând că sunt vreun rockstar rătăcit prin Apuseni.
A doua zi, însă, m-am trezit roșu de invidie când l-am văzut pe colegul meu, Dorel Morar, purtând o pereche de blugi evazați, spectaculoși, confecționați dintr-un material rigid, exact ca și cei din filmele americane. „De unde și-a luat ăsta așa ceva?!”, mă întrebam frustrat. Curios și puțin disperat, am încercat să aflu. După prima oră, Dorel a ieșit din clasă și s-a întors mai târziu, dar… fără blugii de vis. Ce se întâmplase? Am aflat rapid: Dumitru Panța, un coleg cu un simț acut al supraviețuirii școlare, l-a avertizat că urmează ora de română cu profesorul Emil Popa, cel care nu doar că detecta abaterile vestimentare, dar le și pedepsise aspru. Fără să stea pe gânduri, Dorel a fugit acasă și a renunțat la blugii buclucași.
Am uitat de incident până recent, când am aflat adevărul. Dorel Morar, la fel de disperat ca noi toți să aibă o pereche de blugi evazați, a găsit în curtea liceului un cort militar, confecționat dintr-o pânză dură. Și, într-o clipă de inspirație rebelă, a decis că acest cort va deveni materialul său pentru o capodoperă vestimentară. Când nimeni nu era prin preajmă, Dorel a tăiat ușa cortului și a dus bucata de pânză la un croitor din Roșia Montană. Rezultatul? O pereche de blugi evazați unici în lume! Problema? Cam toți cei din liceu au aflat isprava, inclusiv femeia de serviciu Mariți, fiica ei (pedagoga) și, evident, colegul Panța, care l-a sfătuit să-și schimbe urgent pantalonii, înainte să-l prindă vreun profesor mai curios. Așa că Dorel s-a conformat, și-a schimbat blugii și, din acel moment, a decis să-i poarte doar în deplasare, departe de orașul Abrud și de orice posibil martor care ar fi putut lega dispariția ușii de cort de apariția noii lui ținute.
Azi, după zeci de ani, Dorel recunoaște că a fost un risc uriaș, dar… ce nu face un adolescent pentru o pereche de blugi evazați? 😆
