Astăzi am pășit, cu emoție sinceră și o doză considerabilă de teamă, în fascinanta și deloc simpla lume a întreținerii gazonului. Părea o treabă banală, la prima vedere, e doar iarbǎ, nu? Ei bine, am înțeles repede că firul de iarbă nu e deloc așa cum îl credeam: e sensibil ca o divă de operă, orgolios ca un motan persan și, colac peste pupăză, extrem de pretențios. Așadar, am pornit la drum cu două acțiuni de forță: cosirea și scarificarea. Nu, nu sunt ritualuri de tip viking – deși, după lupta cu cele două mașinării, simțeam că îmi lipsește doar coiful cu coarne ca să fiu complet echipat. Noroc cu Daniel, salvatorul meu botanic de la Gala Bau Peisagistica din Reciu, care, cu răbdare de sfânt și vocea calmă a unui GPS spiritual, m-a ghidat prin telefon. Sub îndrumarea lui atentă, am scos la plimbare cositoarea electrică. M-am simțit, pentru câteva clipe, ca un cosaș modern din Munții Apuseni – doar că, în loc de coasă, aveam o cositoare electricǎ cu cablu, zgomotoasǎ. Misiunea? Să tund iarba suficient cât să respire, dar nu prea scurt, să nu se supere și să nu mai crească… Echilibristică vegetală, cu emoții!
După ce-am dat jos primul strat de iarbǎ verde, am trecut la scarificare. Asta e, de fapt, o intervenție profundă, aproape chirurgicală. O mașină mică, dar extrem de ambițioasă, care sapă în stratul de dedesubt, eliminând resturile, mușchiul și rǎdǎcinile vechi ale firului de iarbă. A fost o luptă epică! Ce nu spune nimeni în broșuri e că după fiecare câțiva metri de gazon trebuie să oprești, să golești coșul și să-ți pui întrebări existențiale despre viața ta de agricultor. Dar nu m-am dat bătut! Cu mâinile pline de praf vegetal și genunchii încordați, am biruit! Gazonul a fost curățat, iar eu – deși epuizat – am simțit un strop de mândrie.
Urmează acum episodul doi din epopeea verde: semănatul! Daniel va apărea cu semințele magice – „ASE îndesat”, un soi ales pe sprânceană, promițând o peluză de vis, de parcă ar fi teleportată direct dintr-o grădină englezească. Alături de ele, va sosi și îngrășământul – un praf magic, sper eu, care va încuraja fiecare fir de iarbă să se ridice mândru și verde ca speranța. Și-apoi… va începe relația mea serioasă cu furtunul de grădină. O relație zilnică, de răbdare, de grijă, de ascultare. Pas cu pas, fir cu fir, învăț. Poate voi ajunge, cu timpul, un adevărat maestru al gazonului. Sau, cine știe, poate mă voi transforma în povestitorul oficial al celor mai comice eșecuri agricole. Oricum ar fi, aventura a început. Și ce aventură!
