EDITORIAL – Peter CZOMPA
Cu vreo două săptămâni în urmă, începusem să scriu câteva rânduri din care-ar fi trebuit să iasă primul meu editorial din acest an, un text care s-ar fi vrut o scurtă analiză pe 2013 combinată cu ceea ce-ar putea aduce – pe plan economic, politic, social, jurnalistic etc. – acest nou an extrem de important pentru România. Mă gândeam atunci şi la valul de procese penale şi sentinţe grele (pentru aşa-zisele personaje importante), val care mai mult ca sigur va continua să „măture” şi-n 2014, mă gândeam la ce surprize ne-am mai putea aştepta pe subiecte gen gaze de şist, aur şi cianuri, petrol, păduri, privatizări c-aşa vrea FMI (sic!), băncile şi sfidarea populaţiei, jaful din „energie”, noul cod penal, puzderia de biserici, starea din învăţământ şi sănătate ş.a.m.d. Mă gândeam şi la cele două rânduri de alegeri care sigur se vor lăsa cu măcel total, dar şi la stupidele războaie mediatice între trusturile de presă aservite politic… şi la câte altele. Dar a venit data de 20 ianuarie 2014 şi accidentul aviatic din Apuseni. Am urmărit foarte atent evenimentele, prima zi, a doua zi, între timp am discutat cu câţiva colegi ziarişti de prin alte zone ale ţării, într-un cuvânt am încercat să aflu cât mai multe informaţii, să verific, să înţeleg şi să analizez cazul strict gazetăreşte, la „rece” şi cât mai obiectiv cu putinţă. Ei bine, deşi am pretenţia că am învăţat destul de multe în cei peste 20 de ani de presă, deşi am văzut şi probabil ştiu multe (scuzaţi lipsa de modestie, dar zău n-am chef de poveşti), deşi multele investigaţii jurnalistice mi-au format anumite deprinderi şi reacţii specific-profesionale – unii o numesc deformaţie profesională -, totuşi de această dată am simţit altfel, m-am simţit cu totul altfel. Şi-am simţit atunci, în 20-21 ianuarie, că de data asta chiar se va înfuria marea majoritate a românilor, am simţit că poate măcar acum vor înţelege mai mulţi cât de grav bolnav e tot SISTEMUL! Totuşi, n-am vrut să public nimic despre cazul în sine, vuia oricum toată media. În schimb, pe 22 ianuarie am scris câteva rânduri pe care le-am postat doar pe facebook… şi ceea ce-a urmat m-a surprins destul de tare. În sens pozitiv. Reacţiile oamenilor au fost exact aşa cum intuisem. Nu voi intra în detalii de niciun fel, ci voi spune doar că toate astea m-au determinat, iată, să scriu acest editorial – în care până aici am punctat câteva chestiuni prin care să vă explic de ce m-am hotărât să pun şi într-un editorial acel text de pe facebook. Iar ca să înţelegeţi clar şi corect de ce-am pomenit în acel text despre „o ţară de oi”, mai e necesară o precizare: la acele rânduri am ataşat o imagine conţinând cugetarea „O ţară de oi merită un guvern de lupi” (Edward R. Murrow). E simplu, nu? Aşadar, iată rândurile despre care vorbeam:
„Guvern(e) de lupi” am tot avut şi-ncă avem, dar, din fericire, din ce în ce mai mulţi români refuză să mai fie trataţi ca-ntr-o „ţară de oi”!
Nu, nu voi scrie vreun editorial „înmănuşat”, nu voi face analize pretenţioase, nu voi despica firu-n patru, nu, şi nu vă voi toca nervii, şi eu, cu judecăţi gazetăreşti de valoare, cu fraze sofisticate, cu teorii şi scenarii despre recentul accident aviatic din Apuseni. Cred că toţi ştiţi deja suficient ca să vă fi făcut de-acum o părere, sunt convins de asta. Nu vreau, aici, decât să spun – de fapt să „urlu” furios, consternat şi scârbit de-a dreptul – că nu pot să cred, pur şi simplu încă nu-pot-să-cred!!! Premierul pesedist în campanie electorală la postul B1 TV (sic! – exact atunci, în seara cu pricina!), vicepremierul Gabriel Oprea „izmană” – inexistent (deşi, din câte ştiu, parcă în sarcina lui intră coordonarea acţiunilor la asemenea incidente), vicepremierul Dragnea – aiuritor şi zeflemitor, apoi miniştrii idioţi sau debusolaţi sau inconştienţi sau nepăsători sau toate la un loc, STS – şi-a dat, iată, arama pe faţă, plus cu o crasă insolenţă (la şefi mă refer, fireşte)… Iar ROMATSA, fără cuvinte! S.O.S.-ul de la avionul prăbuşit, transmis în gol, la nimeni? Incredibil, absolut incredibil, cu un SF complet curat-murdar, ăsta e „sistemul” real în care trăim, cu care trăim, care ne jupoaie, care-şi bate joc de toată ţara noastră, care ne „apără”, care ne promite, care ne conduce, care efectiv se joacă de-a Statul de drept, da’ ce zic eu, de-a „statul mafiot”… şi, nota bene, nu care cumva să-şi închipuie cineva că, zicând toate astea, mă refer doar la actuala putere, doar la USL! Ei, aş! Vă rog, vă rog să nu mă jigniţi nici măcar cu gândul… cu gândul că poate n-oi fi inclus aici şi fostele guverne! Şi pe Băsescu, drept capac! Cel puţin pentru ultimii 10 ani criminali! Păi „sistemul” actual n-a fost creat recent, nooo, l-au creat toţi împreună, an de an, guvern după guvern, foştii şi actualii parlamentari, foştii şi actualii miniştri, cele vreo şapte servicii „secrete” unu’ mai ridicol ca altu’ (iată STS-ul care primeşte banii cu dumperu’!), foştii securişti acoperiţi ori descoperiţi, toţi la un loc, mână-n mână, cot la cot, cont la cont, toate lichelele perindate la putere… Fir-aţi voi ai dracu’ de nenorociţi, ipocriţi, mincinoşi, fripturişti, incompetenţi, sforari, tâmpiţi şi caractere de doi bani „care sunteţi” voi, jigodiilor, trădători de neam şi ţară! P.S.: Tot acest întreg caz cu accidentul aviatic – din primul minut până în acest moment (şi-ncă nu e gata!) – reflectă complet şi perfect tot ceea ce se întâmplă extrem-extrem de grav în România, în toate domeniile de activitate (exclusiv cu bisericile, unde toate merg perfect, culmea, ca unse!), la toate nivelurile, reflectă consecinţele dominaţiei monstruoase a mizeriei politice peste tot, ne arată frica teribilă şi fuga de răspundere a tuturor celor numiţi politic în funcţii importante, ne demonstrează unde se scurg degeaba atâtea sute şi sute de milioane de euro ş.a.m.d. … şi câte şi mai câte! Mor românii cu zile… de ce? De naivi şi proşti ce suntem?! Nu, scuzaţi-mă, vă rog, nu-mi pot permite să vorbesc în numele nimănui, aşa că… sunt, eu sunt naivul! Fiindcă mai sper… încă mai sper că totuşi nu trăiesc într-o „ţară de oi”!
Peter CZOMPA
