Într-o instituție unde hârtiile nu dorm niciodată, iar telefoanele sună mereu când te aștepți mai puțin, Carmen Toma a fost un adevărat reper. Fost director în cadrul Primăriei Sebeș, Carmen nu a fost doar un nume pe un birou sau o semnătură ordonată sub o ștampilă. A fost motorul tăcut și constant, omul care nu a rostit niciodată „nu pot” – nici măcar atunci când corpul ei ar fi avut toate motivele să o facă.
Rămâne memorabil – deja faimos – episodul în care, aflată în plină recuperare medicală, a venit la muncă cu tuburile de dren ascunse sub haine. O scenă ce pare desprinsă dintr-un film cu supereroi – dar unul administrativ, cu ștampile în loc de săbii. Două săptămâni a lucrat de acasă, în convalescență, semnând, corectând și avizând, cu acea rigoare calmă pe care doar Carmen o putea impune.
A fost omul pe care te puteai baza în orice criză – fie că era un buget în încurcătură, o hârtie pierdută sau… o viață pusă pe pauză. Mugurel Sârbu, care a ajuns primarul Sebeșului la doar 31 de ani, a precizat că: „Atunci când am venit în primărie, am găsit în Carmen un vechi prieten și apoi un colaborator care m-a sprijinit și m-a ajutat să dezvoltăm Sebeșul. La început, în anul 2000, orașul avea venituri proprii de 16 miliarde de lei vechi, iar în 2012 am ajuns la peste 700 de miliarde de lei vechi. Am un respect deosebit pentru ea!”
Și pentru că finalurile spectaculoase merită gesturi pe măsură, cu doar o zi înainte de pensionare, Carmen Toma a obținut permisul de conducere. După ani în care a condus oameni, idei, proiecte și compartimente cu o mână sigură, și-a spus că e timpul să conducă și o mașină. Nu mai vrea să se roage de nimeni. Acum e vremea să se plimbe, nu să mai aprobe!
Carmen Toma, îți dorim drumuri multe, kilometri buni (cu muzica tare în mașină, sperăm!) și tot timpul din lume – care acum este doar al tău!
