Dacă Revoluția franceză de la 1789 a condus la dărâmarea Bastiliei, Revoluția din Transilvania din anul 1784 condusă de Vasile Nicola, poreclit Horea a reprezentat Botezul Libertății Europei, libertate pornita din cuibul de vulturi, din granitul Munților Apuseni, respectiv din Fericetul Arăzii de pe teritoriul actual al comunei Horea, jud.Alba.
Putem spune ca cercurile concentrice de libertate au fost aduse în conștiința Europei în perioada 1784-1785 de țăranii români transilvăneni cu 5 ani înainte de căderea Bastiliei – simbolul despotismului. Ambasadorul Veneției la Viena, Sebastian Foscarini, scria dogelui său în decembrie 1784 că răsculații din Munții Apuseni vor să înlăture jugul antic al sclaviei, iar Viena relata mereu, prin ziarul “Wiener Zeitung” despre Radaker sau Radaker-Waldung (Pădurea din Rada, adică Arada), ca locul de pornire a răscoalei, punct misterios aflat pe harta imperiului.
Despre Arada scriu și italienii (ianuarie 1785) în “Notizie del Mundo” și în “Gazeta di Parma”. Revoluția pornită din Arada este prezentată și de belgieni în “le bois de Kadaker” ca și de olandezi în “Gazette d’Utrecht” și în “Gazette de la Hage”, respectiv de francezi în “Gazette de France” și spanioli în “Gazeta de Madrid”. “Politisches Journal” din Hamburg nota în ianuarie 1785 despre Horea -Rex-Daciae și patria sa de granit din Fericetul Arăzii. În îndepărtatul Stockholm, revolta țăranilor ardeleni conduși de Horea a fost urmărită prin dese corespondențe cu Viena, Sibiu și alte centre europene. Decenii mai târziu, povestea răsculaților a fost transpusă într-o piesă de spectacol, numită “Horia și Cloșca sau banda lotrilor din Ardeal”, jucată în mai multe orașe suedeze.
Comuna Horea se află la poalele munților Apuseni, în partea de nord a județului Alba, într-o zona pitorească, și la granița cu județul Bihor și Cluj.
Clima este relativ rece și umedă, temperaturile medii anuale fiind cuprinse între 10-12 grade celsius. Ocupațiile principale ale locuitorilor sunt tăiatul și prelucrarea grosieră a lemnului (în special cherestea), creșterea animalelor, activități de agroturism, etc.
Este o zona încărcată de istorie, insuficient folosită pentru activități de turism poate și datorită lipsei unei infrastructuri adecvate care să permită accesul cu mijloace de transport la monumentele și locurilor istorice (în acest sens, exemplul cel mai grăitor este Casa memoriala a lui Horea din Fericet unde pietruirea drumului s-a făcut doar parțial, în zona Măncești, lucrarea fiind abandonată.
După al doilea război mondial asistăm la o continua scădere a populației, moții din zona emigrând în special în zona de vest a țarii, Timișoara – Arad. La oara actuală natalitatea este nesemnificativă, în timp ce populația cu vârste de peste 60 de ani este majoritară. Deși s-au făcut investiții masive în ultimii 10 ani (pietruiri parțiale ale drumurilor comunale, s-a finalizat construcția unei biserici, introducerea apei potabile în zona centrală a comunei, s-au construit multe monumente care înfățișează istoria locală, o nouă clădire a Primăriei, numeroase podețe, locuri de popas și odihnă etc.), toate acestea nu au putut evita tendința tot mai accentuată de depopulare a zonei, generată în special de factori economici.
