Cu o suprafață de peste 75.000ha, Parcul Natural Apuseni este caracterizat de o frumusețe aparte dată de peisajului carstic. Peșterile, dolinele, avenele, văile seci, cheile, cascadele, platourile carstice și izbucele, oferă o varietate peisagistică unică în care se dezvoltă o faună și floră bogată. Există aici peste 1.300 de specii de animale, dintre care aproape 150 sunt protejate, iar bogăția floristică este reprezentată de peste 1.550 de specii de plante, din care aproape 100 sunt și ele protejate. Parcul cuprinde 29 de habitate, dintre care 6 sunt cu măsuri de protecție și conservare prioritare la nivel european.
Carstul împădurit este puțin întâlnit la noi în țară, motiv pentru care Munții Bihor sunt atât de impresionanți. Acest tip de peisaj susține o biodiversitate variată și existența peșterilor cu gheață în zone complet împădurite. Ghețarul de la Scărișoara este cel mai mare din lume și cel mai vechi din Europa, alți ghețari subteranii fiind prezenți în Avenul Borţig şi Gheţarul Focul Viu. Alte peșteri cu gheață care merită menționate sunt: Avenul cu gheaţă din Platoul Vârtop și Gheţarul de la Bârsa.
Peștera Urșilor, cu o lungime de peste 1.500m, dintre care doar 488m pot fi vizitați, este remarcabilă prin numărul impresionant de urme și fosile ale ursului de cavernă, dispărut în urmă cu 15.000 de ani, dar și de fosilele de capră neagră, leu, ibex, mistreț și hienă de peșteră.
Un farmec aparte al Parcului Natural Apuseni îl au și satele moților, risipite la peste 1.400m, care încă își păstrează tradițiile și obiceiurile strămoșești. Printre acestea se remarcă și satul „temporar” Tomnatic, situat la cea mai mare altitudine din România, de peste 1.550m. Remarcabil este și faptul că unele dintre cele mai vechi trasee turistice ale parcului datează încă din anii 1900.
