Pestera Ursilor a fost descoperita in anul 1975, in frontul unei cariere de calcar. Minerul Curta Traian, devenit legendar, a avut curiozitatea de a vedea ce se afla dincolo de golul deschis de dinamitare. A patruns intr-o galerie plina de formatiuni si de cranii de urs. Indata pestera a intrat in atentia speologilor care au luat masuri drastice de protectie si s-a luat decizia de a fi amenajata.
Proiectantul general a fost Institutul de speologie Emil Racovita, evitandu-se astfel greseala, frecventa din pacate, a unor amenajari de mantuiala, facute dupa ureche. In 1980 cand s-a taiat panglica, turistii au avut surpriza de a vedea o pestera superba, bine conservata si amenajata la nivel european.
Pestera este dispusa pe doua nivele. Nivelul inferior, greu accesibil, este rezervatie stiintifica cu regim strict de protectie.
Nivelul superior, in lungime totala de 850 m, este integral electrificat. Dupa intrare, se parcurge mai intai Galeria oaselor, mai modesta ca infatisare, dar unde ne intampina numeroase schelete de urs de caverna. Craniile de mari dimensiuni sunt cimentate in calcitul alb, dar smaltul coltilor puternici luceste viu. Osemintele apartin exemplarelor care au venit in pestera pentru hibernare, dar fie din cauza unor ierni neobisnuit de aspre, fie din cauza prabusirii intrarii, au fost nevoiti sa ramana in subteran pentru totdeauna.
Dupa circa 150 de metri, ajungem la o mare sala, din care se desprind doua galerii. Urmand ramura din stanga, denumita Galeria Racovita, patrundem intr-un adevarat palat subpamantean. Dimensiunile sunt generoase, de 10-15 m latime si inaltime. Abunda formatiuni de calcit de forma unor pagode, candelabre, cascade impietrite, toate de un alb imaculat.
Lumina joaca in oglinda micilor lacuri, stalactitele fistulare, subtiri cat un creion, vibreaza la sunete mai intense. In amfiteatrul din capat, dam roata scheletului complet al marelui urs care, cu zeci de mii de ani in urma, a ajuns aici fara ghid si fara lumina.
Reintorsi la sala de raspantie, parcurgem galeria Lumanarilor, pe drept cuvant denumita astfel, pentru ca aici abunda formatiunile de tip lumanare, subtiri si perfect cilindrice, care alcatuiesc o adevarata padure.
O vizita dureaza cam 30-45 de minute. Nu este prea mult, dar merita sa aveti un jerseu mai grosut, pentru a va simti confortabil la temperatura de 10°C
In toiul caniculei, va recomandam sa va racoriti vizitand Ghetarul Scarisoara. Ca fenomen, pestera Scarisoara este remarcabila. O cavitate cu morfologie complexa, care cuprinde un aven adanc de 50 m si larg de 50, sub care se deschide o sala imensa ce continua cu o galerie bogat concretionata.
Sala gazduieste cea mai mare acumulare de gheata permanenta din Romania, un ghetar de 75.000 mc, cu grosime de 25 m. Impresionat de ea, Emil Racovita a facut primele observatii stiintifice, iar in anul 1938 a declarat-o rezervatie speologica, prima de acest fel din tara. De atunci, ea a fost permanent in atentia speologilor clujeni care au reusit, in parte sa citeasca in alternanta de straturi din blocul de gheata istoricul climei in ultimii 3000 de ani si sa studieze dinamica formatiunilor de gheata.
Ca obiectiv turistic trebuie sa mentionam totusi, Scarisoara are o oferta mai modesta.
Din Garda, urmand firul Ordancusei, putem ajunge motorizati in Platoul Ocoale. Recomandam si accesul pe jos, pe poteca marcata, care ne prilejuieste vizitarea unui peisaj tipic de Muntii Apuseni, cu plaiuri ciuruite de palnii carstice si casute de moti risipite. Mergand agale drumul ne va lua trei ore. Iarna, cand aici este foarte frumos, putem ajunge cu o sanie trasa de cai cu zugalai, acesta fiind de veacuri mijlocul de locomotie al motilor.
Ghidul va asteapta la intrarea in pestera. Coboram vertiginos pe scara cu trepte metalice de pe care privim infiorati in abisul de dedesubt. La baza marelui put ne intampina o sala vasta, unde am putea patina, daca avem patinele la noi si daca balustradele nu ne-ar mentine in poteca. Spre capatul Salii Mari, lumina zilei paleste. O balustrada bariera ne opreste avantul. Electrificarea pesterii consta intr-un singur reflector care lumineaza un grup de stalagmite mari de cativa metri, din gheata, din Sala Biserica. O denumire plastica, data se pare chiar de Racovita, atat pentru ca bolta are forma unei cupole de basilica, cat si pentru ca stalagmitele de gheata seamana cu madone si sfinti.
Pentru a lungi vizita, ghidul va va spune despre frumusetile nevizitabile ale ghetarului, accesibile in prezent numai cu aprobari speciale si cu o tehnica alpina. O solutie mai ingenioasa de amenajare ar putea crea un circuit de vizitare ai transforma scarisooara intr-un obiectiv speoturistic de nivel european, fara ca acest lucru sa afecteze marele frigider natural.
3. Poarta lui Ionel
O pestera spectaculoasa prin dimensiuni, instructiva prin micul muzeu speologic amenajat in ea si foarte usor de vizitat, se afla la numai 1,5 km de comuna Garda, pe valea Ordancusii, afluent al Vaii Garda Seaca. Urcand prin cheile Ordancusei, zarim pe stanga o grota spatioasa, amenajata ca un loc de popas. 50 m mai sus se afla o punte de lemn ce ne conduce peste o casacada de travertin galbui, spalat de apele unui parau. Patrundem printr-un portal de 15 m inaltime, cu arhitectura gotica, datorita tavanului in forma de ogiva. Coboram intr-o sala spatioasa, care se inunda la viituri. Apoi urcam intr-o galerie superioara care ne ofera o priveliste de ansamblu asupra Salii Mari si a Portalului. Traseul vizitabil are 250 m lungime. Administrarea obiectivului se face de catre Primaria din Garda, care asigura ghid.
