Pe Valea Jiului, in apropiere de orasul Petrosani, isi duce traiul o comunitate restransa, bogata in traditii si obiceiuri. Tinutul momarlanilor este unul dintre cele mai spectaculoase si deosebite locuri de pe meleagurile romanesti, un loc uitat de lume care pastreaza traditii stravechi ce dateaza inca din vremea dacilor. Denumiti adesea “urmasi ai dacilor“, momarlanii au fost primii locuitori ai asezarilor de munte din zona Hunedoarei, cu mult inaintea altor popoare. Mandri gospodari, momarlanii s-au ocupat de cand se stiu cu cresterea animalelor si cu agricultura, lasand la o parte progresul tehnologic si directia in care se indreapta restul oamenilor. Oameni simpli, cu frica de Dumnezeu si chef nebun de viata, momarlanii respecta si acum traditiile mostenite de acum sute de ani si poarta cu mandrie costumul national. De vei trece pragul caselor momarlanilor vei observa dragostea imensa pe care o au fata de traditia romaneasca si fata de obiectele traditionale.
Momarlanii se diferentiaza fata de alte comunitati de pe teritoriul Romaniei datorita istoricului bogat in evenimente si obiceiurilor unice. Mostenite de la daci, traditiile cu care astazi se mandresc momarlanii sunt unele dintre cele mai neobisnuite pe care le vei intalni in satele romanesti.
Poate printre cele mai stranii practici ale momarlanilor sunt cele care au legatura cu moartea unui membru al comunitatii. Din batrani se crede ca moartea poate fi anticipata cu ajutorul viselor, iar momarlanii sunt foarte atenti la toate semnele pe care divinitatea le trimite inainte de marele eveniment. De pilda, daca o persoana viseaza o groapa asemanatoare cu cea a unui mort sau un mormant, acesta este un semn clar ca va urma o moarte in familie. Totodata, daca vreo femeie se viseaza mireasa sau viseaza ca ii cad dintii, viseaza ca vorbeste cu un mort sau ca o persoana decedata o cheama sa o insoteasca, e clar ca moartea ii da tarcoale persoanei respective. Superstitiile si ritualurile care au legatura cu moartea nu se opresc aici, ba chiar se reflecta si asupra procesului de inhumare. Momarlanii obisnuiau sa isi ingroape membrii familiei in curtea casei, ca persoana decedata sa iti poata gasi linistea. Un alt aspect interesant este modul in care era privita sinuciderea. Pentru ca aceste cazuri erau destul de rare, iar cele care se intamplau erau de cele mai multe ori rezultatul unei spanzurari, persoana cu pricina era ingropata exact in locul in care si-a luat viata, fara niciun fel de slujba religioasa.
Momarlanii isi poarta mandri portul traditional, foarte asemanator cu cel al dacilor, nu numai la zile de sarbatoare, ci si la activitatile de zi cu zi. Acesta a servit drept element distinctiv in vremea exploatarilor miniere, cand aici ajunsesera cei din Imperiul Austro-Ungar. Desi, inevitabil, comunitatile au ajuns sa se intrepatrunda si sa se obtina o omogenizare culturala, momarlanii nu i-au privit niciodata cu ochi buni pe strainii veniti sa le invadeze teritoriul.
