Peştera Urşilor din Chişcău, judeţul Bihor, a fost descoperită accidental în anul 1975. În urma exploatărilor miniere locale, deschiderea spre golul subteran a fost realizată prin dinamitarea intrării. Minerul Traian Curta a fost cel care a coborât pentru prima dată în această peşteră, parcurgând galeria până la Sala Mare a peşterii.
Au urmat noi explorări ale peşterii de către grupul de speologi amatori „Speodava” din Ştei, iar, mai apoi, de către specialiştii Institutului de Speologie „Emil Racoviţă”, în colaborare cu reprezentanţii Muzeului Ţării Crişurilor din Oradea. În anul 1980, după 5 ani de explorări şi amenajări, Peştera Urşilor a fost deschisă pentru vizitare. Peştera Urşilor este formată din 4 galerii principale: Galeria Oaselor, Galeria Emil Racoviţă, Galeria Lumânărilor şi Galeria Ştiinţifică. Accesul în Galeria Ştiinţifică, aflată în continuarea Galeriei Emil Racoviţă şi accesibilă numai printr-un puţ de 30 m, este destinată speologilor profesionişti.
În cele 3 galerii principale ale Peşterii Urşilor accesibile publicului vei putea descoperi rămăşiţele ursului de cavernă, printr-un număr mare de fosile, care au dat şi denumirea peşterii, dar şi diverse formaţiuni naturale impresionante, ca stalactite şi stalagmite, unele dintre ele primind şi nume pentru carcteristicile pe care le denotă, cum ar fi: Palatul Fermecat, Căsuţa Piticilor, Lacul cu Nuferi, Sfatul Bătrânilor şi aşa mai departe.
