Animale sălbatice, peisaje de poveste, ape repezi și reci, păduri întunecate, culmi domoale și goluri alpine la altitudini de peste 2.000 de metri, verde, turcoaz și albastru, reprezintă doar câteva dintre tușele unui tablou de sfârșit de vară în Munții Șureanu, la doar câțiva kilometri de DN 67 C, drumul cunoscut drept Transalpina.
Se ajunge pe la Sebeș, urcând pe DN 67 C, care se confundă cu Transalpina, sau pe pe la Jina, trecând muntele până la Șugag și apoi la lacul Oașa. De acolo, drumul de pământ părăsește Transalpina, ajunge la Mănăstirea Oașa și de acolo în Luncile Prigoanei.
După încă 4 kilometri, drumul ajunge în Poarta Raiului, de unde încep majoritatea traseelor montane spre cele două vârfuri de peste 2.000 de metri din zonă. Tot de acolo se ajunge, pe o potecă prin pădure (o scurtătură) la Iezerul Șureanu, situat într-o căldare naturală, rezervație naturală. Pe hartă, rezervaţia apare undeva în sud-estul Munţilor Şureanu, la limită cu Munţii Lotrului şi cu Munţii Cindrelului.
Un paradis necunoscut celor mai mulți dintre turiștii români din cauza drumul de pământ care îl face mai greu accesibil. Peisajele verii din aceste locuri au o frumusețe aparte. Valea Frumoasei, Iezerul Șureanu, golurile alpine și vârfurile Șureanu și Sfântul Pătru sunt parte a sitului de importanță comunitară (ROSCI0085) „Frumoasa” , desemnat arie naturală protejată de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice Natura 2000 în România.
