Comuna Ribiţa este o comună din Ţara Zarandului, aşezată ca şi celelalte localităţi din jur, în dulcele “leagăn” specific Ardealului, leagănul de vale-deal. Unduirea dealurilor, adâncurile văilor, formează un cadru special care în timp a modelat o anumită conformaţie spirituală a locuitorilor de aici, precum şi specificul etnofolcloric al zonei.
Dulcea unduire a dealurilor, murmurul apelor în curgerea lor spre câmpie, nesfârşitul zărilor privite de sus de pe culmile înalte, şi-au pus amprenta asupra locuitorilor de aici. Felul molcom dar hotărât al ţăranilor, vorba domoală, mersul rar şi apăsat, bucuria izvorâtă din satisfacţia lucrului bine făcut, hărnicia, pofta de viaţă, ospitalitatea, bucuria cântecului şi a jocului, s-au născut aici printe dealurile cu fâneţe înmiresmate şi păduri ce şoptesc mereu altceva, în funcţie de anotimp.
Aşadar, comuna Ribiţa este situată pe valea Crişului Alb, în partea de nord a judeţului Hunedoara, la o distanţă de 7 km de municipiul Brad şi de 44 de km de municipiul Deva. Legătura cu municipiul Deva se face pe DN Deva-Brad-Oradea, iar pe calea ferată ce trece prin halta Ribiţa, se face legătura cu municipiul Arad.
Teritoriul comunei se învecinează la nord cu comuna Bulzeştii de Sus, la sud-vest şi vest cu comuna Baia de Criş, la sud şi sud-est cu municipiul Brad, iar la este cu comunele Buceş şi Blăjeni.
În componenţa comunei intră satele: Ribiţa, Crişan, Dumbrava de Sus, Dumbrava de Jos, Ribicioara, Uibăreşti, distanţele faţă de reşedinţă fiind următoarele: Crişan-4 km, Dumbrava de Jos-10 km, Dumbrava de Sus-16 km, Ribicioara-5 km, Uibăreşti-5km.
Relief
Relieful comunei este format în mare parte din dealuri piemontane de eroziune şi muncei, dealuri ce se prezintă în alternanţă cu văile ce străbat comuna. În partea de sud a satului Ribiţa apare o parte a depresiunii Bradului.
Luncile înguste care însoţesc cursurile de apă ale râului Crişul Alb, pâraielor Bulzeştilor, Ribicioarei şi Juncului sunt cele mai productive terenuri agricole ale comunei.
Toate satele sunt aşezate în lungul cursurilor de apă şi pe dealurile care le mărginesc.
Altitudinea variază de la 260 m în lunca Crişului Alb, la 950 m pe dealurile din Dumbrava de Sus. Câteva din dealurile comunei cu altitudine mai mare sunt următoarele: Dealul Corniţel din Ribiţa-528 m altitudine, vârful Strejii-459 m din Uibăreşti, Dealul Grohot-617 m şi Vârful Colţului 707 din Ribicioara, Dealul Mărului-563 m din Crişan, Vârful Cocoşului-737 m, Vârful Măgura-765 m din Dumbrava de Jos, Vârful Edera-765 m din Dumbrava de Sus şi Vârful Strâmba cu 1154 m, vârf care domină Dumbrava de Sus dar care de fapt nu este situat pe teritoriul comunei.
De un interes deosebit se bucură în comună Cheile Ribicioarei situate pe firul văii Ribicioarei, mai sus de satul cu acelaşi nume. Aceste chei se întind pe o distanţă de 2-3 km, prezentându-se sub forma unui S inversat, pe direcţia est-vest. Cheile respective sunt declarate areal protejat de categoria a IV-a. Pereţii cheilor sunt îmbrăcaţi în specii arborescente de porumbar, păducel, măcieş, liliac sălbatic, iar mai sus pe culmi, cu păduri d foioase.
În pereţii cheilor se deschid câteva grote mici şi doar 4-5 peşteri mai importante. Dintre acestea, Peştera Cizmei este declarată rezervaţie speologică de gradul III. Aici a fost descoperit cu ani în urmă un schelet uman din perioada neolitică şi rămăşiţe ale ursului de peşteră (Ursus speleus). Tot pe pereţii acestei peşteri se găsesc şi desene rupestre (cercuri concentrice, cruci înscrise în cerc, etc.) care datează după unii specialişti din perioada neolitică, iar alţii susţin că doar din Evul Mediu.
De aici din aceste chei, peste deal spre vest, la o distanţă de 2-3 km se găsesc Cheile Uibăreştilor. Acestea sunt situate pe apa cu acelaşi nume în amonte de satul Uibăreşti. De fapt ele se găsesc pe teritoriul comunei Bulzeşti.
Punctul de maximă atracţie al acestor chei declarate şi ele areal protejat de categoria a IV-a, este Podul Natural Grohot, un fenomen carstic unic în zonă. Acest pod este o ultimă rămăşiţă a peşterii care existase în vechime aici şi al cărei tavan prăbuşindu-se, a dus la formarea cheilor actuale. Şi aceste chei au un farmec unic, cupereţi abrupţi, cu stânci albe încărcate de tufe de liliac.
Cele două chei, precum şi spinarea calcaroasă a Strâmbei dau o individualitate aparte reliefului comunei. Alternanţa de dealuri şi văi conferă reliefului diversitate şi de asemenea unitate. (Continuare aici)
