O masivă stâncărie calcaroasă izolată – atrage atenția de la distanță. Vârful ajunge la 1263 metri – se ridică mult deasupra peisajului înconjurător – cel puțin cu 300 de metri. Geologia zonei arată că aceste calcare zoogene s-au format în apele marine calde ale mezozoicului (în Jurasic), atunci când zona era submersă, existând aici un impresionant recif de corali; calcarele prezintă bancuri masive, stratificate, de culoare albicios-cenușie, cu zone gălbui-crem; fragmentele sunt aglutinate de un ciment calcaros recristalizat. Acum, fostul recif este un mare bolovan situat pe o culme montană; dar, dacă analizezi fragmente din rocile sparte, poți observa fosile ale coralilor și ale altor vietăți marine, de pe vremurile când aici era un paradis subacvatic.
Situat în Munții Apuseni, mai concret în Munții Abrudului, pe cumpăna de ape care desparte bazinul Arieșului de bazinul Crișului Alb; este în județul Hunedoara (la granița cu Alba), în apropiere de localitățile Buceș/ Blăjeni/ Ciuruleasa. Muntele Vulcan este o arie protejată pe o suprafață de doar 5 hectare, rezervație naturală de tip mixt (paleontologică, botanică și peisagistică). Platoul din zona înaltă prezintă câteva doline cu formă de pâlnie.
Primele date științifice despre speciile de plante ale zonei au fost publicate de către J.C. Baumgarten, în 1816; cercetările ulterioare au adus noi date, astfel că inventarul floristic actual al acestui munte cuprinde 435 de specii de plante… inclusiv specii alpine și montane rare, endemisme carpatice și dacice. Pereții de stâncă au terase și crăpături cu vegetație ierboasă saxicolă, inclusiv floare de colț, garofița albă de stâncă etc; sporadic apar exemplare de molid, pin și tisă; pereții estici au trasee pitonate folosite pentru cățărare; se cunosc și câteva peșteri, deși zona sudică și cea nordică au fost puțin cercetate. Printre versanții abrupți, pe la baza lor, se observă câteva mari trene de grohotișuri, formate din dezagregarea stâncilor. Pădurile sălbatice sunt constituite preponderent din făgete pure, dar există și locuri cu diseminații de brad. Se văd poieni cu fânațe, livezi lăsate în paragină. Din zonă se cunosc o serie de specii cu interes fitogeografic și conservativ, printre care specia de orhidee numită sângele voinicului (Nigritella rubra), crinul sălbatic, mojdreanul, stânjenelul de pădure, mătrăguna, liliacul sălbatic șamd. Versantul nord-vestic este lin, coborând către izvoarele Crișului Alb; în zona asta se află Izbucul Fântânuța; râul Dragobald are două cascade – una de 8 metri, alta de 30 de metri. Pe unele văi care coboară din Muntele Vulcan, în trecut existau mori de apă.
O vizită scurtă poate oferi șansa să îți faci o impresie despre peisaj, să expui câteva cadre fotografice… și cam atât. Îmi pot imagina cam ce poze și filmări ar putea să fie trase cu drona, sau dacă ai avea timp de a te delecta printre plantele astea, sau să admiri câteva aspecte geomorfologice mai aparte. Să vedem, reușim oare la anul să includem și zona asta în programul care se prefigurează? Ar trebui și o documentare serioasă, dar… la modul realist, cine are timp și energie de astfel de activitate…(Continuare aici)
