Da, există „o pădure de argint” în judeţul Hunedoara şi e relativ uşor de ajuns la ea. E nevoie de vreo trei sau patru ore din timpul tău pentru a o vedea. Depinde cât de departe locuieşti de Săcărâmb.
O plimbare spre Săcărâmb e frumoasă în orice zi a anului. Mai puţin în cele de iarnă, când a nins peste noapte şi n-a apucat „lama” să treacă pe drum. Vara însă problema asta nu există.
Cu maşina şi un pic pe jos
Dinspre Şoimuş spre Certeju de Sus, drumul cu maşina e o poezie, mai ales într-o după-amiază însorită. Apoi începe urcuşul spre Săcărâmb. Dacă eşti pasager, poţi să admiri priveliştile din dreapta ta. Dacă eşti şofer, ai face bine să stai cu ochii doar la drumul care, câteodată, coteşte şi urcă brutal.
Odată ajuns în Săcărâmb, poţi face o oprire la „bolta” din celălalt capăt al satului care a fost cândva un adevărat „El – Dorado” al Europei. De aici primeşti indicaţii clare către „pădurea de argint”. De fapt, nu e aşa de greu: urmezi drumul asfaltat care face vreo două-trei serpentine, ajungi pe o culme „deasupra satului”, care rămâne undeva în dreapta-spate şi, când se termină asfaltul, ai face bine să laşi maşina să se odihnească.
Mai departe e de mers vreo 5 minute pe jos, pe drumul de pământ (piatră şi noroi). Intri în pădure, dar pădurea de argint nu ţi se arată încă. Abia după încă vreo 5 minute de mers, începi să vezi fagi înalţi, drepţi, cu scoarţa de un gri deschis, de la care vine şi supra-numele pădurii. În dreptul unei adăpători de pe stânga drumului, trebuie să cauţi cu privirea o cărare care taie tufişurile de pe un versant domol, printr-o poiană. Te-ncumeţi, n-ai încotro, dacă vrei să mergi pe „cărarea turiştilor”.
Nu te mira că nu eşti singur
De e sâmbătă sau duminică, pe-aici poţi întâlni turişti care stau „în lotus” şi meditează. Nu-i deranja. N-ai păţi nimic, căci sunt oameni paşnici, dar nu e frumos. Se spune că locul are energii speciale, aşa că atrage mulţi adepţi ai teoriilor de tot felul. Odată cărarea de lângă adăpătoare găsită, te va duce în „inima” pădurii. Urcuşul devine din ce în ce mai greu. Ajungi la un izvor pe care este inscripţionat numele împăratului Franz Josef (izvor amenajat în cinstea unei vizite făcută de cârmuitorul Imperiului Austro – Ungar). Poţi să bei liniştit(ă) apă din el. De aici, cărarea urcă precum o scară spre un fel de refugiu (sau ce o mai fi rămas din el) amenajat special pentru amatorii de plimbări în natură. Iar aici, sus, pe un colţ de munte împădurit, poţi să stai cât vrei, ascuns în pădurea de argint. Dacă vei coborî abia spre seară, mai poţi zăbovi şi pe culmea de lângă Săcărâmb. Vei avea parte de un apus de soare greu de descris în cuvinte. (Continuare aici)
