Codrii seculari de la Strâmbu Băiuț au fost puși sub protecție în anul 2005, la inițiativa Ocolului Silvic Strâmbu Băiuț, pe a cărui rază se găsesc. În anul 2011, zona protejată a fost inclusă în situl de importanță comunitară ROSCI0285 Codrii seculari de la Strâmbu Băiuț, cu o suprafață de 2962 ha. Ulterior apariției Ordinului Ministrului nr. 3397/2012 pentru protecția pădurilor virgine au fost incluși în categoria 1.5j funcțională. Statutul de protecție corespunde categoriei I IUCN.
Obiectivul principal al ariei protejate ii constituie conservarea unor ecosisteme forestiere virgine /cvasivirgine primare aflate intr-un stadiu de echilibru dinamic, cu structuri complexe, pluriene cu elemente multiseculare. Ecosistemele vizate reprezinta esantioane ale habitatelor naturale existente in regiune cu valoare de arhetip, unice in zona Muntilor Carpati.
Circa 25% din suprafata sitului sunt nominalizati pentru Patrimoniul Mondial UNESCO.
Structura deosebit de complexa, pluriena /modul de functionare cu capacitate de a evolua spre stari de avansat echilibru dinamic, confera acestor paduri o stabilitate optima si o maxima eficienta polifunctionala.
• rolul higrologic, antierozional, de protectie al versantilor si solurilor este indeplinit in modul cel mai eficient /durabil de catre arboretele a caror structura este mentinuta in aceasta forma nealterata cu interventii antropice minime in ce priveste desfasurarea proceselor interne specifice. (din punct de vedere silvic cca 77 % din arborete sunt incadrate in categoria functionala l-2A, avand rol antierozional, de sustinere a solurilor si protectie a versantilor).
• stabilitatea ecosistemica caracteristica si structura acestor tipuri de paduri ofera o capacitate maxima de protectie contra factorilor climatici daunatori;
• productivitatea de biomasa ridicata cu preponderenta arborilor grosi si foarte grosi determina acumulari in cantitati maxime a masei lemnoase vii si in curs de descompunere (lemn mort) contribuind astfel la sechestrarea optima a C02 pentru aceste tipuri de ecosisteme;
• important rol peisagistic forestier dat de compozitia eterogena in special a speciilor din etajul arborescent, structura acestora cu elemente dominante cu dimensiuni impresionante – ( diametru > 150 cm si inaltimi de 50 m pentru specia Abies alba (brad); diametru > 180cm si inaltimi de 49 m pentru specia Fagus silvatica (fag); diametru > 130 cm si inaltimi >40 m pentru specia Acer pseudoplatanus (paltin); diametru > 100 cm si inaltimi > 40 m pentru specii precum Fraxinus excelsior (frasin), Picea Abies (molid)), precum si alternanta padurilor seculare cu zone umede si stancarii.
• adapostesc o biodiversitate bogata, reprezentativa pentru conditiile stationale locale (intre care habitate prioritare, specii rare, vulnerabil ericlitate);
• dispunerea suprafetelor este conceputa sa constituie o retea de zone de liniste, reproducere sau refugiu pentru fauna locala prezenta in special pentru pasari si mamifere mari;
• asigura un microclimat cu influenta locala.
Fauna:
Habitatele forestiere existente în sit oferă condiții excelente speciilor din vârful lanțului trofic, cum sunt carnivorele mari (ursul brun-Ursus arctos, lupul-Canis lupus, râsul-Lynx lynx). Pisica sălbatică (Felis silvestris) și jderul de copac (Martes martes) completează imaginea unui ecosistem
matur, care deține toate componentele necesare asigurării unui echilibru dinamic de durată. Specii exemplificatoare de păsări din sit sunt răpitoarele de zi (șoimul călător-Falco peregrinus și viesparul-Pernis apivorus) și cele de noapte (huhurezul mic-Strix aluco și huhurezul mare-Strix uralensis), precum și barza neagră (Ciconia nigra) sau ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius).
Vegetaţia:
Ecosistemele forestiere componente reprezintă eșantioane ale valoroaselor habitate naturale existente în regiune, unice în zona Munților Carpați prin structurile complexe, vârstele eterogene, cu numeroase exemplare care ating limita vârstei fiziologice. Amestecul de specii este dominat de fag și brad, alături de care apar molidul, paltinul de munte, frasinul, ulmul, arțarul, mesteacănul, salcia căprească și plopul tremurător. Tipurile de habitate identificate, în conformitate cu Directiva Habitate, sunt:
Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion) (91V0) (78%), Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum (9130) (10%) și Păduri din Tilio-Acerionpe versanți abrupți, grohotișuri și ravene (9180*).
Flora:
Speciile de plante existente pe suprafața sitului nominalizat sunt specifice făgetelor carpatine, fiind reprezentate de: orbalț (Actaea spicata), leurdă (Allium ursinum), păștiță (Anemone ranunculoides), clopoței (Campanula persicifolia), râjnică (Cardamine impatiens), specii de rogoz (Carex pendula și Carex sylvatica), tilișcă(Circaea lutetiana), Dactylis polygama, colțișor (Dentaria bulbifera), breabăn (Dentaria glandulosa), vinariță(Galium odoratum), năpraznic (Geranium robertianum), slăbănog (Impatiens noli-tangere), urzica moartă galbenă (Lamium galeobdolon), specii de orăștică (Lathyrus niger și Lathyrus vernus), dumbravnic (Melittis melissophyllum), brei (Mercurialis perennis), meișor (Milium effusum), Polygonatum multiflorum, primula (Primula vulgaris),plămânărică (Pulmonaria officinalis).
