și bucuria plânge câteodată
și zâmbetele calde pot fi reci
iubirea doar prin vers e strecurată
chiar și cu vorbe dulci poți să te-neci
am amanetat pentru un vis
viața mea cu bune dar și rele
și de-atuncea dorm c-un geam deschis
așteptând timid ploaia de stele
s-au dus părinții mei în rai demult
lăsând fântâna plină ochi cu dor
mă-ntorc în sat și vreau să mai ascult
cum plâng grădinile în urma lor
